NU FERICIREA CU ORICE PRET,CI SFINTENIA CU ORICE PRET

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria nu este legata de lipsa suferintelor,ci de prezenta lui Dumnezeu.Adevarata credinta in Hristos il face pe credincios dupa chipul lui Dumnezeu si il aseamana Lui.Nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi,pe care-l aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?(1Corinteni 6.1).

Domnul nu intarzie cu fagaduinta Sa,dupa cum socotesc unii ca e intarziere,ci indelung rabda pentru voi,nevrand sa piara cineva,ci toti sa vina la pocainta.Caci voia lui Dumnezeu aceasta este:SFINTIREA VOASTRA,

Sa va feriti de desfranare, fiecare din voi sa stie sa-si stapaneasca trupul in sfintenie si cinste,nu in patima poftei, asa cum fac neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu 

                                                                                                                           (Sf.Ap.Pavel )

USILE POCAINTEI ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, cat de minunata si adevarata este aceasta cantare a Triodului: “Usile pocaintei deschide-mi, Datatorule de viata! Ca maneca (porneste dis-de-dimineata) duhul meu la Biserica ta cea Sfanta, purtand lacas al trupului, cu totul spurcat; ci, ca un Indurat, curateste-l cu mila milostivirii Tale”. Pacatul este un rau nemarginit, este o desavarsita nerecunostinta, savarsita impotriva lui Dumnezeu. Nimic nu se face mai usor si nimic nu se intelege mai greu decat pacatul. Prin pacat il insultam pe Dumnezeu. De cate ori pacatuim si ne mustra constiinta, cu smerenie sa spunem: Doamne, Dumnezeul meu am pacatuit. 

Cu ajutorul tau am inteles ca esti Iubitor de oameni, Bun, Drept, gata sa ma primesti si sa ma readuci la starea cea dintai. Si sa alergam la preotul duhovnic sa ne marturisim pacatele fara teama, fara rusine, fiindca, Tertulian, intr-o “Omilie despre Pocainta”, spune asa: “Daca ti-e rusine sa-ti marturisesti pacatele sub epitrahilul preotului duhovnic, uita-te la flacarile iadului, pe care numai marturisirea ta cu sinceritate si cainta le poate stinge”.

                                                                                                                      Preot Ioan