„Doamne, Iisuse Hristoase miluieşte-mă!”
Ce este rugăciunea şi cum trebuie să ne rugăm?
Mântuitorul ne învaţă că orice voim să ne facă să cerem în numele Lui. Cel mai important lucru din viaţa noastră este să ajungem la fericirea veşnică împreună cu Hristos, adică să ne mântuim. Urmând învăţăturile Mântuitorului şi îndemnul Sfântului Apostol Pavel de a ne ruga neîncetat Sfinţii Părinţi au alcătuit această scurtă rugăciune de rostire a numelui lui Hristos alăturând cererea noastră cea mai arzătoare, de a ne mântui.
Chiar dacă rugăciunea are diferite forme ea rămâne în esenţă următoarea: „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul!” sau mai scurt (pentru neputinţa noastră şi pentru a nu ni se împrăştia gândurile) „Doamne, Iisuse Hristose miluieşte-mă!” sau „Doamne, Iisuse Hristose miluieşte-mă pe mine păcătosul!”.
Cu toate că pentru mulţi oameni de astăzi este surprinzător, cererile din rugăciune sunt pentru mântuire, nu pentru sănătate, nu pentru bunăstare materială, nu pentru ajutor spre cele trecătoare, nu pentru fericire pământească, nici spre orie lucru izvorât din mintea şi sufletul nostru întinate şi înceţoşate de păcat ci rugăciunea este pentru a cere mântuirea adică fericirea în comuniune cu Dumnezeu în Împărăţia Cerului – Rai.
Cum să nu cerem, mai ales, sănătate? Exclamăm de multe ori nedumeriţi în faţa unor astfel de cuvinte. Este din ce în ce mai greu în societatea actuală să înţelegem că mântuirea este scopul nostru şi finalitatea vieţii şi de aceea, de multe ori în rugăciune, nu ştim ce cerem.
Mântuitorul ne atrage atenţia: „Nu ştiţi ce cereţi!” (Marcu 10, 38), aceasta chiar dacă ne spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7,7). Ne arată în continuarea acestor cuvinte că Dumnezeu ne îndeplineşte cererea dacă este bună adică dacă ne este de folos pentru mântuire: „Cine oare este omul acela dintre voi căruia fiul sau îi va cere pâine şi el îi va da piatră?; sau, de-i va cere peşte, el îi va da şarpe?
Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru Cel din Ceruri va da cele bune celor care cer de la El!” (Matei 7, 9-11), „... că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.” (Matei 6, 8).
Dumnezeu în atotînţelepciunea Sa ştie chiar mai bine decât noi ce ne trebuie.
Cererea noastră din rugăciune trebuie să fie în concordanţă cu adevărata căutare a comorilor cereşti: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă..” (Matei 6, 33). Pentru că voia lui Dumnezeu cu noi este „…ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.” (I Timotei 2, 4).
Şi pentru că Domul Hristos în învăţătura despre cum să fie rugăciunea noastră ne arată că atunci „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe…” (Matei 6, 7) şi „orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face” (Ioan 14, 13-14). Iată că rugăciunea în numele Mântuitorului este cea mai folositoare. Rugăciunea neîncetată ne descoperă treptat taina mântuirii şi se întăreşte odată cu înaintarea pe cărarea către desăvârşire. Nu trebuie să aşteptăm să cunoaştem deplin despre Dumnezeu şi voia Lui şi să avem credinţa care mută munţii pentru a ne ruga.
A te ruga cu adevărat înseamnă să-ţi îndrepţi gândul şi cugetul spre neîntrerupta aducere-aminte de Dumnezeu. Oriunde şi oricând să fi ca şi cum Dumnezeu ar sta de faţă în mod văzut. „Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi” (Efeseni 6, 18).
La început rugăciunea se face prin rostirea cu gura, a Prea Sfântului Nume al Domnului Iisus Hristos împreună cu cererea smerită de mântuire conţinută de cuvântul miluieste-mă. Rostirea neîncetată a rugăciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristose miluieşte-mă!”) trebuie să se facă în orice timp şi în orice loc, fără să ţii seama de îndeletnicirea pe care o ai. „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el” (Ioan 14, 23).
Repetarea deasă şi neîncetată a rugăciunii (oricum s-ar rosti la început) este singurul mijloc puternic, atât pentru ajungerea la săvârşirea rugăciunii lăuntrice, cât şi pentru mântuirea sufletului. Deasa repetare a rugăciunii este temelia care ţine toată clădirea lucrării de mântuire, aşa cum o întăreşte
Cererea noastră din rugăciune trebuie să fie în concordanţă cu adevărata căutare a comorilor cereşti: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă..” (Matei 6, 33). Pentru că voia lui Dumnezeu cu noi este „…ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.” (I Timotei 2, 4).
Şi pentru că Domul Hristos în învăţătura despre cum să fie rugăciunea noastră ne arată că atunci „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe…” (Matei 6, 7) şi „orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face” (Ioan 14, 13-14). Iată că rugăciunea în numele Mântuitorului este cea mai folositoare. Rugăciunea neîncetată ne descoperă treptat taina mântuirii şi se întăreşte odată cu înaintarea pe cărarea către desăvârşire. Nu trebuie să aşteptăm să cunoaştem deplin despre Dumnezeu şi voia Lui şi să avem credinţa care mută munţii pentru a ne ruga.
A te ruga cu adevărat înseamnă să-ţi îndrepţi gândul şi cugetul spre neîntrerupta aducere-aminte de Dumnezeu. Oriunde şi oricând să fi ca şi cum Dumnezeu ar sta de faţă în mod văzut. „Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi” (Efeseni 6, 18).
La început rugăciunea se face prin rostirea cu gura, a Prea Sfântului Nume al Domnului Iisus Hristos împreună cu cererea smerită de mântuire conţinută de cuvântul miluieste-mă. Rostirea neîncetată a rugăciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristose miluieşte-mă!”) trebuie să se facă în orice timp şi în orice loc, fără să ţii seama de îndeletnicirea pe care o ai. „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el” (Ioan 14, 23).
Repetarea deasă şi neîncetată a rugăciunii (oricum s-ar rosti la început) este singurul mijloc puternic, atât pentru ajungerea la săvârşirea rugăciunii lăuntrice, cât şi pentru mântuirea sufletului. Deasa repetare a rugăciunii este temelia care ţine toată clădirea lucrării de mântuire, aşa cum o întăreşte
Sfântul Simeon Noul Teolog: „Cel ce se roagă neîncetat a cuprins toate faptele bune în aceasta” (Filocalia, vol. VI, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1977, p. 95).
sursa:
