Banii Bisericii...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Trebuie citit. Nu stiu autorul dar foarte bine spune:

" Cei care n-au nici o treabă cu Biserica, sunt foarte interesați și critici, atunci când e vorba despre banii Bisericii...să nu cumva să-i fure ea, Biserica.

Prima dată, când ai devenit membru al Bisericii, la botez, n-ai dat niciun ban, că erai prea mic și ai beneficiat și de foloase puțin cuvenite, cu acest bisericesc prilej, că te-au îmbrăcat nașii din cap până-n picioare.
Când ai mai fost tu la Biserică? Aaa,... când te-ai cununat. Iar n-ai dat nici un ban, că nașul s-a ocupat de asta, însă ai profitat din plin de evenimentul religios, te-ai folosit de Biserică și ai făcut din nuntă o afacere, numărându-ți, cu mâini tremurânde, banii neimpozitați, după ce ți-ai tapat rudele și prietenii. Oricum, mai ai dreptul la încă o nuntă, dacă n-a ieșit cum trebuie din prima.
Mai treci pe la Biserică, atunci când ești deja mort, și nu plătești nimic, că ești prea mort pentru atare obligații. Se ocupă familia de toate și apoi își scot banii din ajutorul de la stat pentru înmormantare. Dacă nu le ajung, înseamnă că au făcut din înmormântarea ta un spectacol, să știe toți cât de mult te-au "iubit" și-ți vor ridica o ditamai crucea de marmură neagră, să vada fraierii ce mort de valoare se află la rădăcină.
Totuși, necredinciosul plătește Bisericii, când mândria îl îndeamnă să fie naș. Nu e obligatoriu pentru necredincioși, da'... Păi, dacă un necredincios nu este naș, a trăit degeaba. Obrazul subțire cu cheltuială se ține. Așa că, vrea, nu vrea, după lungi negocieri, scoate din buzunar și bani pentru Biserică, făcând referiri la imperfecțiunile slujbei oficiate. Bineînțeles că plata se face în taină, nu de față cu nuntașii, că nu suntem în Parlament, la votul de demitere a nefericitului de Grindeanu.
Apoi iese încruntat din Biserică, unde-l așteaptă lăutarul. Acu' rudele sunt cu ochii pe el și el e nașu', nu un oareșcare. Umblă rapid la bancnote și le planteaza cu mândrie în arcuș, că-s bani cu care ar mai fi plătit Bisericii pentru încă trei nunți. Uită să ceară lăutarului chitanță, că doar nu-i hoțu' ăla de popa."

Sursa
Iulian Bracau

Praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel reprezintă culmea şi epilogul Evangheliei

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Ei sunt împreună părinţi şi îndreptători ai tuturor celor numiţi cu numele lui Hristos, apostoli, mucenici, cuvioşi, preoţi, ierarhi, păstori şi învăţători, ca unii care sunt arhipăstori şi ziditori ai cinstirii de Dumnezeu.

Este demn de luare aminte faptul că Praznicul Sfinţilor Apostoli urmează după Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt şi este parţial legat de el, Praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel încununează ciclul anual de sărbători închinate vieţii pământeşti a lui Hristos şi descoperă esenţa făgăduinţelor Sale. Aşa cum Praznicul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă prologul Evangheliei şi începutul faptelor relatate în ea, tot astfel, adormirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel reprezintă culmea şi epilogul Evangheliei. Praznicul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul este începutul propovăduirii Noului Testament pe pământ; decapitarea lui reprezintă propovăduirea Evangheliei în iad; iar Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli reprezintă împlinirea ei în ceruri.”[1]

Noi, aşadar, sărbătorim amintirea Sfinţilor Petru şi Pavel cu entuziasm cucernic şi iubire fierbinte. Despre acest praznic, Sfântul Grigorie Palama scrie: „Ei sunt împreună părinţi şi îndreptători ai tuturor celor numiţi cu numele lui Hristos, apostoli, mucenici, cuvioşi, preoţi, ierarhi, păstori şi învăţători, ca unii care sunt arhipăstori şi ziditori ai cinstirii de Dumnezeu şi ai virtuţii tuturor, şi ca luminători ai lumii, păstrând şi răspândind cuvântul vieţii (Filipeni 2, 16). Ei luminează prin credinţă şi virtute ca soarele între ceilalţi aştri sau ca cerurile cerurilor, mărturisind slava Dumnezeului celui Preaînalt... Astfel de luminători, adunându-se unul cu altul astăzi şi împreună cu noi, fac să strălucească Biserica; iar prin adunarea lor nu se umbresc unul pe altul, ci împreună lucrează sporirea luminii. Căci nu a fost aşezat unul întru înălţime, mişcându-se sus, iar celălalt coborât ca să nu-l umbrească; nici nu umblă unul ziua, iar celălalt noaptea, astfel încât unul stând împotriva celuilalt, să nu cadă în umbră; şi nici nu trimite unul lumina, iar altul o ia înapoi, încât aici să sufere schimbare, iar dincolo, în alt chip, să dobândească luminarea, după vreo măsură a împărţirii. Dimpotrivă, Hristos, izvorul cel nesecat al luminii veşnice, făcându-le amândurora parte egală, le-a dăruit egală înălţime, slavă şi strălucire. De aceea, întâlnirea acestor doi luminători este comuniune, aducând o îndoită luminare în sufletele credincioşilor

sursa

Isaia Berzunti