Tu ştii, Doamne

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Tu ştii, Doamne, cum e omul
Tu ştii, Doamne, cum sunt eu
Cât de slabǎ mi-e credinţa
Cum fug grabnic de ce-i greu!

Tu ştii cum îmi caut pacea
Lǎsând chinul celuilalt
Şi pǎcatul cum îl lepǎd...
Cǎtre altul fǎcând salt.

Tu ştii, Doamne, cum mǎ vaiet,
Cum dau vina pe oricine...
Cum vreau toţi sǎ îşi întoarcǎ
Faţa numai cǎtre mine ...

Cum cer jertfe de la semeni
Nejertfind la rândul meu,
Tu ştii, Doamne, cum e omul
Tu ştii, Doamne, cum sunt eu!

Ştii, din veac, cum mi-este firea
Cât de josnicǎ-i ades'
Ce uşor vrǎjmaşu-o-ntoarce
Spre mândrie şi eres...

Cum poftirea se aprinde
De a fi ori de-a avea,
Punând mai presus
Voinţa ei decât voinţa Ta.

Tu ştii, Doamne, cum mǎ-'ntunec
De a celuilalt luminǎ...
Cum ţin cearta şi mânia
Când el nu mai vrea s-o ţinǎ...

Cum mǎ rog cu mintea dusǎ
Ori cu inima uscatǎ,
Tu ştii, Doamne, conştiinţa
Cât îmi e de-nneguratǎ...

Ştii cum caut bucurie
Şi iubire la tot pasul,
Punând mâna la ureche
Când durerii i-aud glasul,

Chiar sub jugul Tǎu cel dulce
Opintindu-mǎ mereu,
Tu ştii, Doamne, cum e omul...
Tu ştii, Doamne, cum sunt eu!

(Versuri - Elia David)

Altă cruce, alte răni

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Doamne, pentru ce mai curge
Sângele-Ţi din coastă iar?
Cine azi Te mai străpunge?
Înnoind al Tău calvar?

“Viaţa ta, răspunde Domnul
Cea cu duh nepocăit
Mă răneşte prin păcate
Şi mă ţine răstignit.

Ranele pricinuite
De păgâni şi de evrei
S-au închis, iar tu creştine?
Mă străpungi mai rău ca ei!

Sângele răscumpărării
Pentru tine s-a vărsat,
Scoală-te prin pocăinţă
Nu fi slugă la păcat!”

Nu te mânia, Stăpâne,
Tu cunoşti fiinţa mea
Că se pleacă totdeauna
Către lumea asta rea.

Uşurează-mi, Doamne, trupul
Căci apasă prea tiran
Şi-mi înăbuşă simţirea
Sufletului meu sărman!

Până mă pogor în groapă
Dăruieşte-mi Harul Sfânt
Ca să-mi spăl mereu cu lacrimi
Întinatul meu veşmânt.

Sfantul Ioan Iacob  Hozevitul