Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Capitolul 1

1.	Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol al lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi după cunoştinţa adevărului cel întocmai cu dreapta credinţă,
2.	- Întru nădejdea vieţii veşnice, pe care a făgăduit-o mai înainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte,
3.	Şi Care, la timpul cuvenit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul Său, prin propovăduirea încredinţată mie, după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu -
4.	Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
5.	Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit:
6.	De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători.
7.	Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât,
8.	Ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat,
9.	Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici.
10.	Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur,
11.	Cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvin.
12.	Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe.
13.	Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă,
14.	Şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.
15.	Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.
16.	Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi, şi la orice lucru bun, netrebnici. Capitolul 2 1. Dar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii sănătoase. 2. Bătrânii să fie treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare; 3. Bătrânele de asemenea să aibă, în înfăţişare, sfinţită cuviinţă, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să înveţe de bine, 4. Ca să înţelepţească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, 5. Şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu. 6. Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătaţi. 7. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare, cuviinţă, 8. Cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi. 9. Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine-plăcute, neîntorcându-le vorba, 10. Să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credinţă, ca să facă de cinste întru toate învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu. 11. Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, 12. Învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie; 13. Şi să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Iisus, 14. Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune. 15. Acestea grăieşte, îndeamnă şi mustră cu toată tăria. Nimeni să nu te dispreţuiască.Capitolul 3 1. Adu-le aminte să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun, 2. Să nu defaime pe nimeni, să fie paşnici, să fie îngăduitori, arătând întreaga blândeţe faţă de toţi oamenii. 3. Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul; 4. Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, 5. El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, 6. Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, 7. Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice. 8. Vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor. 9. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. 10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, 11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. 12. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, căci acolo m-am hotărât să iernez. 13. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească. 14. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă. 15. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce ne iubesc întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.

CUVINTE LA ÎNCEPUT DE POST

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Dragii mei.. iarăși post! Abia a trecut cel al Paștelui, și am început altul, destul de lunguț.. Nici nu mă obișnuisem bine cu cea mai gustoasă "legumă", carnea.. Haideți să încercăm cu toții să găsim în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel câteva motive de entuziasm, pentru că ce se face în Sfânta Biserică fără entuziasm nu are mare folos..
Postul este mai mult decât o simplă dietă alimentară. Dacă postul ar fi dietă, ar însemna că Biserica lui Hristos se îngrijește de trupurile oamenilor.. Dar atunci nu și-ar mai găsi sensul într-o Biserică grijulie față de trupuri niște cuvinte ale Domnului ca acestea: "Nu vă temeți de cei ce ucid trupul".. Este evident că prin sărăcirea alimentației, Biserica lui Hristos, care actualizează în viețile noastre poruncile Domnului, urmărește un ALT scop.. Sănătatea trupească nu este decât un efect colateral, în nici un caz scopul principal.
Postul, mai ales atunci când este mai lung, ușurează trupul și-l slăbește într-o măsură suportabilă. De aceea eu nu prea agreez excesele, așa numita "ispitire din dreapta", prin care unii creștini aproape se "demolează" postind.. Am întâlnit un caz de muncitor în construcții care după primele două săptămâni din Postul Paștelui se plângea că nu mai poate ridica o găleată cu mortar! Aceasta se întâmplase din cauza postirii sale exagerate.
Spuneam că un post ținut corect, slăbește trupul până la limita neputinței, fără însă a depăși această limită. Care sunt efectele duhovnicești pe care le va simți omul care postește? El se va întări duhovnicește, pentru că a "creat" în trupul său mai mult loc pentru Duhul Sfânt. Postitorul a "lărgit", ca să mă exprim așa, "templul Duhului Sfânt, Care locuiește în el", după cuvintele Sfântului apostol Pavel, aruncând materia în exces. Așadar, devenind ușor și curat de elementele chimice toxice care îl îngreunau mai înainte, el poate primi belșug de har dumnezeiesc! Exact ceea ce scrie același apostol al lui Hristos, marele Pavel: "Când sunt slab, ATUNCI sunt tare". Dar "tăria" creștinului nu este, oare, puterea lui Hristos prin harul Duhului Sfânt?.. Însuși Domnul Iisus i-a răspuns astfel lui Pavel, când apostolul Îi cerea izbăvire de slăbiciuni: "DESTUL ÎȚI ESTE HARUL MEU, CĂCI PUTEREA MEA SE DESĂVÂRȘEȘTE ÎN SLĂBICIUNE"!
Am înțeles acum principala lucrare a posturilor, în general: agonisirea puterii lui Hristos, prin harul Duhului Sfânt. Acum înțelegem și mustrarea Domnului adresată ucenicilor Săi care nu au putut să izgonească diavolul din copilul lunatec: "Acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune și cu POST"! Nu postiseră destul, deci nu aveau suficientă putere ca să învingă un demon atât de rezistent..
Acum vreau să clarificăm un alt lucru. Toate posturile urmăresc același scop, din moment ce toate ne aduc în suflete har de la Dumnezeu?.. Nu! Fiecare post produce în noi efecte deosebite, după sărbătoarea la care se referă și pe care o precedă. Astfel, prin Postul Crăciunului noi vom primi harul Crăciunului, al Nașterii. Odată cu nașterea Domnului în ieslea din Betleem și noi primim sămânța renașterii duhovnicești în smerita "iesle" a trupurilor noastre, redevenind copii care colindă fericiți înaintea staulului Pruncului Iisus.. În Postul Paștelui ne pregătim de Înviere. În Săptămâna Patimilor murim alături de Domnul nostru, printr-o postire cu adevărat aspră, urmând ca în Noaptea Învierii să gustăm însăși bucuria Învierii Domnului nostru! Ceea ce scrie Sfântul apostol Pavel: "CEI CE AU MURIT ÎMPREUNĂ CU DOMNUL, ÎMPREUNĂ CU EL VOR ȘI ÎNVIA"! Ați înțeles?.. De unde bucurie adevărată la această lume care nu mai vrea "să moară cu Domnul Hristos"?..
În Postul Adormirii Maicii Domnului, ne pregătim de îngroparea Măicuței noastre celei Sfinte, tot printr-o postire mai severă, ca să putem și noi, în noaptea Prohodului Maicii Domnului, să o putem însoți la ceruri, până la tronul cel de heruvimi al Fiului Ei! Dacă vom participa la Îngroparea Mariei, Ea ne va ridica împreună cu Dânsa în Împărăția Cerurilor. Astfel noi ne vom "muta la Viață" împreună cu Maica noastră.
Acum, în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ce obiective urmărim?.. Gândiți-vă puțin la obiectele pe care le țin în mână cei doi apostoli: Sfântul Pavel are în mână sabia, acea "sabie a cuvântului", iar Sfântul Petru ține în mână.. cheile Împărăției Cerurilor! Așadar și noi ne implicăm în Postul lor, ca să primim fiecare o sabie prin care să tăiem în două patimile noastre cele de multe feluri, și curați fiind, să ni se deschidă ușile Împărăției.. Mai putem adăuga și altceva la cele scrise: lui Petru i s-a dat puterea, iar lui Pavel, lumina. Deci și noi ne vom învrednici la sfârșitul postului lor de putere asupra dușmanilor celor nevăzuți și de lumina cunoașterii de Dumnezeu!
Așa să ne binecuvânteze Domnul nostru Iisus Hristos, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Sorin Croitoru