Douășnouă iunie, e zi mare și sfântă,
Când credința biruie și Îngeri-n cer cântă,
Slăvind întru Hristos, pe doi dintre martirii,
Care-au murit „frumos”, dându-se nemuririi!
Simon, un om sărac, pescar din Betsaida
Nu se vedea ca mag, nu-și prevedea ursita.
Cu Andrei, al său frate, era la pescuit,
Cînd Iisus îi atrase și-n crez i-a alduit.
Le-a spus să Îl urmeze, a fi pescari de oameni,
În crez să se boteze și-n martori de asemeni.
Au mers după Iisus, mărturisind credință,
Slăvind pe Cel de Sus, cu multă iscusință.
Lui Simon i-a zis Chefa (în aramaică - Piatră)
Și, Petru-l va chema, pentru menirea-i sacră.
Ca propovăduitor, slujit-a creștinismul
Și-a fost neîndurător cu răul și cinismul.
Pelerin prin Iudeea, prin Pont și Galatia,
Purtând Evanghelia, și-n Anatolia,
Prin Bitinia, Asia, până-n Capadocia,
Mergea pentru Mesia, spre a-L elogia.
Ajunse pân-la Roma, pentru a sa credință
Vroind, mult, a-ntrona a Domnului cerință.
Reușea să uimească, la Roma stăruind
Pe Simon să-l strunească, vrăjitorii stricând.
Dar Nero, împăratul, cu credința-i aparte,
A săvârșit păcatul, de-al condamna la moarte.
Petru primi sentința, ca pe un bun prinos
Exprimându-și dorița, crucii, cu capu-n jos.
Și era alb la față, dorind să-și ștearg-o pată
Sperând că EL îl iartă, că L-a trădat o dată.
Pe când Mântuitorul, fost-a crunt judecat,
El, Apostolul Petru, de EL s-a lepădat.
Cam prin secolul șapte, se născu și Saul,
Venit parcă din noapte, un evreiaș credul,
Din neamul Veniamin, școlit de Gamaliel
Spre Hristos cu venin, un necreștin fidel
Și martor nemilos, când Ștefan fu lovit,
Cu pietre, dușmănos, în crezu-i erudit!
În drumul spre Damasc, de-a aresta creștini,
Visuri cu Iisus nasc, cercări a-l preveni:
„Creștini-s trupul meu, iar capul sunt chiar Eu,
Dacă-i supui la greu, lovești în capul Meu!”
Mantia-I lucitoare, ce Hristos o purta,
Vorba îmbietoare, schimbă lui Saul soarta.
Din mintea cea netrează, de-anticreștin „model”,
Anania-l botează creștin, pe nume Pavel.
Misionar devotat, trei ani prin Antiohia,
De iudei fost-a vânat și-nchis în Cezareea.
Fiind cetățean roman, Pavel fost-a extrădat,
La Roma, sus, la divan și, de Nero judecat,
La moarte fu condamnat și apoi decapitat,
Prin moarte împăcat, pentru vechiul său păcat.
Apostoli ai lui Iisus, Petru și Pavel, s-au dus,
Să păstorească nespus, credința-ntru Cel de Sus.
Martiri în aceeași zi, sunt venerați deolaltă
Că-s înălțați ca sfinți, de creștinimea toată.
Petru, prefăcut în piatră, a-ntărit Biserica
Pavel, e vas care poartă, toată pocăința sa.
Îmbinarea e o artă, ce-n credință prinde glas
În ceruri e scrisă cartă, ce-a sfințit „piatră” și „vas”.
Deosebiri între ei au mai fost pe timpul vieții,
Venind pe diverse căi, în matca creștinătății.
Petru, cel dintâi chemat, prins în Noul Testament
Apostol Adevărat, cu Iisus fu permanent,
Iar Pavel n-a apucat, să-l cunoască pe Messia,
Fiind ultimul chemat, după pocăirea sa.
Petru-a fost căsătorit, până-L urmă pe Hristos,
Pavel necăsătorit, mai învățat, mai sfătos.
Petru și-a răscumpărat, lepădarea de Iisus
Pavel s-a recuperat, de creștinii ce-a răpus.
Cu aceeași pocăință, ei au propovăduit
Și cu mare- ngăduință, a lor moarte și-au primit.
Creștinii din lumea toată, dau slavă Apostolilor,
Și îi cinstesc laolaltă, pentru martiriul lor,
În biserici, mânăstiri, chiar și pe muntele Athos
Acești Sfinți au mari cinstiri, în fiecare Naos.
Iată acești Sfinți Apostoli, cu Moaștele lor Sfinte
Vor fi veșnic discipoli, prin minuni și cuvinte,
Prin rugăciunile lor, să fim scoși din nevoi.
Doamne fii îndurător, miluiește-ne pre noi!
sursa
http://mircea-iordache-poezii.blogspot.ro/2014/06/v-behaviorurldefaultvmlo.html
http://mircea-iordache-poezii.blogspot.ro/2014/06/v-behaviorurldefaultvmlo.html
