”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Nu plange, Maica, cand lovit, Si-nsangerat imi este trupul,
Nu doare locul biciuit, Cum doare ura si cuvantul.
Batut, scuipat, batjocorit, Eu port povara lor in spate,
Si-n crucea grea duc istovit, Noianul lumii de pacate.
Nu sunt de cuie azi ranit,
Cu dragoste le rabd pe toate,
Plang doar pacatul savarsit,
De ei, ducandu-ma la moarte.
Nu plange, Maica, stiu ca-n gand,
Te-ai rastignit si tu cu mine,
Te simt in toate indurand,
Chiar daca jale curge-n tine.
Eu i-am iertat caci am venit,
Cu dragoste pentru zidire,
Precum a fost proorocit,
Sa fiu jertfit spre mantuire.
