
Cine este duhovnicul bun? Oare cel care te strânge în brațe, sau cel care-ți șterge lacrimile? Nu. Duhovnicul bun este cel care stârnește în tine curiozitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Duhovnicul bun este cel care te ajută să te îndrăgostești de Dumnezeu. El te apropie de Dumnezeu, apoi se retrage smerit în discreția lui. Duhovnicul bun este ca o fereastră transparentă: se vede prin el și dincolo de el, se vede dimensiunea veșnică a existenței noastre. De asta ne-a ales Dumnezeu pe noi, duhovnicii, să deschidem înaintea oamenilor ușile Împărăției Cerurilor, să-i invităm să intre și să-i ținem de mănă la primii pași timizi. Să-i ridicăm atunci când se împiedică, să-i eliberăm atunci când se împotmolesc în spinii patimilor, să-i încurajăm atunci când se sperie de greutatea drumului și să le dăm hrană atunci când flămânzesc în duh. Menirea preotului ortodox este legată de veșnicie. Fără ideea veșniciei el nu-și poate justifica prezența și nu poate primi validarea propriei activități. Așa că, dragii mei, "Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu" și căutați oamenii care vă pot apropia de Dumnezeu și de Împărăția Lui. Nu căutați în preoți sentimentalisme materne, că nu acesta este rostul preoților, ci mântuirea sufletelor voastre. Prefer acel ieromonah sever care "arde" la canoane, dar vindecă patima din om, decât preotul lacrimogen care te strânge în brațe, lăsându-te să zaci în boala ta sufletească. Domnul să vă ajute să vă găsiți un călăuzitor duhovnicesc de nădejde care să vă deschidă ușile Împărăției, amin.
Părintele Sorin Croitoru