SFINTII PETRU SI PAVEL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

        În fiecare an, pe 29 iunie, creştinii îi prăznuiesc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, cei mai mari propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos.
Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este unul dintre marile evenimente ale lumii creştine. În aceeaşi zi, clopotele celor două bazilici dedicate lor, San Pietro din Roma şi San Paolo din Ostia, bat la unison cu cele ale bisericuţei din oraşul Bălţi (Republica Moldova),
unde se află moaştele lor.

                                                    Petru, temelie a bisericii creştine
Sfântul Petru a fost unul dintre cei trei Apostoli pe care Hristos i-a făcut martori ai slavei dumnezeieşti pe muntele Tabor. Era frate cu Sfântul Andrei şi, înainte de chemarea în apostolat, se numea Simon. Se îndeletnicea cu pescuitul în Betsaida Galileii, avea puţină carte, dar multă credinţă în Dumnezeu. Mai târziu, Petru a devenit o adevărată piatră de temelie pe care Mântuitorul şi-a clădit Biserica: „Tu eşti Simon, tu vei fi chemat Chifa” (în limba aramaică, piatră, adică Petru).

Trădarea lui Petru
Evanghelia după Matei spune că Apostolul Petru s-a lepădat de credinţă chiar în noaptea în care a fost întemniţat Mântuitorul. Fusese avertizat de Iisus că va fi supus unor grele încercări şi-şi va renega credinţa. „Zis-a Iisus lui: Adevăr, adevăr îţi spun că nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine. Şi Petru i-a zis: Şi de-ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Dar aşa a fost: până la cântarea cocoşului, s-a lepădat de trei ori. Iisus l-a iertat însă. După Înviere, Mântuitorul l-a iertat pe cel ce s-a dezis de cuvântul Lui. Atunci, Petru a rostit de trei ori: „Da, Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că Te iubesc.” Iar Mântuitorul i-a încredinţat atunci misiunea apostolatului: „Paşte oile Mele!”

                                              Pavel, din duşman, vas al credinţei 
Creştinii l-au numit pe Pavel „apostolul neamurilor”, deoarece el a predicat Evanghelia dincolo de hotarele creştinătăţii. La început, fusese un adept înfocat al legii mozaice şi un mare duşman al creştinilor. Scrierile biblice consemnează întâmplarea de pe drumul Damascului, când, plecat să-i persecute pe creştini, Saul, botezat mai târziu Pavel, s-a întâlnit cu Iisus cel Înviat şi s-a convertit la creştinism. Sfântul Augustin spune în scrirrile sale că atunci Pavel a devenit „din lup miel, din persecutor înfocat, învăţător şi neobosit apostol al popoarelor”.

                                       Vestitori neobosiţi al Evangheliei
Ani de-a rândul, Apostolul Pavel a propovăduit învăţăturile lui Hristos străbătând în călătoriile sale misionare Asia, Spania, Britania şi Italia, înfiinţând peste tot comunităţi creştine, hirotonind episcopi, preoţi şi diaconi. În cele din urmă, întors la Roma, a fost închis şi condamnat la moarte. Cu mintea întunecată, împăratul Nero a pus să fie torturat şi apoi omorât prin tăierea capului. Pe 29 iunie, în anul 67 după Hristos, Sf. Petru câştiga împreună cu Sf. Pavel cununa cea veşnică a muceniciei.