duminică, 7 decembrie 2014

BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI ...

BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI ...:

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P R E O Ţ I A CEA A D E V Ă R A T Ă Î N B I S E R I C A L U I H R I S T O S



                 În imaginea de mai sus: Părintele Iustin Pârvu  (de la Sfânta Mănăstire Petru Vodă) şi părintele  Gheorghe Calciu Dumitreasa (înmormântat în  cimitirul Sfintei Mănăstiri Petru Vodă), preoţi care  au suferit în închisoarile comuniste pentru ca nu  au vrut să se lepede de credinţa creştin ortodoxă.

Motto: „Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi  precum ţi-am rânduit (Tit 1:5).

                                                                                                   Preot Ioan
                                       Iubiţi credincioşi,
Preoţia este o Sfântă Taină, în care, prin rugăciune şi prin punerea
mâinilor arhiereului, se împărtăşeşte persoanei anume pregătită, harul
care îi dă puterea de a săvârşi Sfintele Taine, de a învăţa cuvântul lui
Dumnezeu şi de a conduce pe credincioşi la mântuire. Pe scurt am
putea răspunde aşa: Preot - Preoţie = Slujitor - Slujire la altarul
Bisericii Creştin - Ortodoxe. Preoţia (greceşte: ierosili, latineşte:
sacerdoţium) înseamnă acea slujire existentă în toate religiile, în toate
neamurile şi atribuită unor persoane, anume rânduite pentru îndeplinirea
obligaţiilor rituale. Preoţia a fost instituită pentru îndeplinirea actelor şi
ceremoniilor cultului public, preotul fiind considerat dintotdeauna un
mijlocitor între om şi divinitate. Iată, ce spune Sfântul Apostol Pavel:
„Orice arhiereu fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre
cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate...“
(Evrei 5:1).
Vechiul Testament despre preoţie
În Vechiul Testament se vorbeşte despre trei preoţii: preoţia lui
Melchisedec, preoţia leviţilor „după rânduiala lui Aaron“ şi preoţia
împărătească sau generală, a întregului popor ales, Israel.
Noul Testament despre preoţie
În Noul Testament se recunosc tot trei trepte ale preoţiei, însă
diferite de cele trei preoţii ale Vechiului Testament. Aceste trepte sunt:
1. PREOŢIA LUI HRISTOS, Cea dintâi şi cea mai mare, care
este veşnică şi netrecătoare, este izvorul celorlalte
preoţii ce decurg din ea. Hristos este numit preot
sau „arhiereu în veac, după rânduiala lui
Melchisedec“(Evrei 5:6-10). Preoţia lui Hristos
este de origine divină, primită de la Dumnezeu -
Tatăl, Care L-a hirotonit şi L-a sfinţit în firea Sa
umană, când L-a trimis în lume (Ioan 10:36) ca
Apostol şi Arhiereu al mărturiei noastre (Evrei
3:1). Din preoţia lui Hristos ia naştere preoţia
divină a apostolilor, pe care El, Arhiereul ceresc,
Le-a transmis-o direct şi personal după Înviere,
prin suflarea Duhului Sfânt asupra lor, zicând:
„Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele se vor ierta şi cărora le
veţi ţine vor fi ţinute“ (Ioan 20:21-23). Acesta este momentul
hirotoniei lor şi al instituirii preoţiei, dar şi al instituirii Sfintei Taine
a spovedaniei.
2. PREOŢIA APOSTOLILOR - primită direct de la Hristos, fiind
de origine divină, devine intens lucrătoare de la Cincizecime înainte.
Transmisă de apostoli prin hirotonie, succesorilor lor în har - episcopilor
- ea se numeşte Preoţie de succesiune apostolică. În Vechiul Testament,
preoţii se numeau ierei, şi, aceştia aduceau la altar jertfe sângeroase de
animale. Ei se mai numeau prezbiteri, de unde prin prescurtare au
devenit preuţi - preoţi. În Noul Testament, preoţii au rolul de a aduce
la altar „JERTFA NESÂNGEROASĂ“, sub forma pâinii şi a vinului
pe care Duhul Sfânt, la invocarea lor, le preface în Trupul şi Sângele
Domnului Iisus Hristos, precum El Însuşi le-a poruncit: „ACEASTA SĂ
FACEŢI SPRE POMENIREA MEA!“ (Luca 22:19). Sfinţii Apostoli
au hirotonit episcopi, iar aceştia la rândul lor hirotoneau preoţi după
trebuinţele credincioşilor, aşa cum rezultă din epistola către Tit a
Sfântului Apostol Pavel: „Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să
îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am
râduit“ (Tit 1:5).
3. PREOŢIA ÎMPĂRĂTEASCĂ (1 Petru 2:5-9), „Obştească
sau „De obşte“. Pe aceasta o primesc şi o au toţi creştinii - noul popor
ales, Noul Israel- prin cele trei
Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea şi
Împărtăşania, care se săvârşesc
deodată, succesiv, în Ortodoxie. Prin
aceste Sfinte Taine ei sunt integraţi
complet Trupului lui Hristosadică
Bisericii - şi astfel, ei pot sluji
semenilor în multe chipuri.
De exemplu: ÎN LIPSA PREOTULUI ORICE CREŞTIN
POATE BOTEZA UN PRUNC ÎN PRIMEJDIE DE MOARTE,
ROSTIND FORMULA BOTEZULUI: Se botează robul(a) lui
Dumnezeu...(numele)... în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh. Amin!, urmând ca. dacă acesta trăieşte, preotul să adauge,
odată cu rugăciunile de la slujba Sfântului Botez, şi ungerea cu
Sfântul şi Marele Mir şi să împărtăşească copilul.
      Legătura între preoţia Vechiului şi cea a Noului Testament
Preoţia, fiind de origine divină şi veşnică, nu încetează în veac, ci
numai se schimbă, din preoţia levitică , a seminţiei lui Levi, în alta,
din toate neamurile, precum deja preziseseră proorocii „Dar Eu vin să
strâng la un loc popoarele şi toate limbile. Ele vor veni şi vor vedea
slava Mea... Şi din ei voi lua preoţi, zice Domnul“ (Isaia 66:18-22).
Prin urmare, s-a schimbat preoţia cea „după rânduiala lui Aaron“, cu
preoţia „după rânduiala lui Melchisedec“ (Evrei 7:11-12) din cauza
neputinţei şi nefolosului celei dintâi. Această preoţie este transmisă de
Iisus Hristos prin Suflarea Duhului Sfânt asupra apostolilor, dându-le
puterea de a ierta păcatele (Ioan 20: 22-23), iar ei, Sfinţii Apostoli, au
transmis preoţia prin hirotonia episcopilor, a preoţilor şi a diaconilor.
Preoţia generală şi preoţia sacerdotală
Cuvântul preoţie vine din limba greacă ierosini-ierotevma. În limba
latină se spune sacerdos-sacerdoţium, însemnând slujirea la templu,
celebrarea şi aducerea jertfei. Înlăuntrul Sfintei Biserici se pot distinge
două preoţii: una generală şi una sacramentală. Biserica este
constituită ca un popor sacerdotal: „Iar voi sunteţi seminţie aleasă,
preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonist de Dumnezeu“
(1Petru2:9). În Epistola către Evrei
(7:21-28) se vorbeşte pe larg despre
preoţia unică, netrecătoare, a lui Hristos,
Arhiereul care S-a adus pe Sine însuşi
jertfă răscumpărătoare odată pentru
totdeauna. În Sfânta Scriptură, cărţile
Faptele Apostolilor şi Epistolele
probează că există o preoţie specială,
hirotonită, a cărei funcţie este
îndeplinită printr-o harismă distinctă a Duhului Sfânt, primită prin actul
hirotoniei: Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare Biserică, rugându-se
cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră
(Faptele Apostolilor 14:23); „Din această pricină, îţi amintesc să
aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine,
prin punerea mâinilor“ (2 Timotei 1:6).
                   Preoţia generală se referă la starea de consacrare preoţească a
            tuturor creştinilor, primită prin Sfânta Taină a Botezului şi Taina
Mirungerii. Această preoţie generală aparţine deci tuturor celor botezaţi,
care astfel au responsabilităţi şi harisme personale, cu caracter eclezial
general. Aşadar, putem spune că fiecare creştin are o demnitate
preoţească şi are acces direct la obiectul preoţiei, dar slujirile primite prin
hirotonie au o funcţie de reprezentare, nu numai o responsabilitate
personală.
                      Preoţia sacramentală, adică propriu-zisă, este instituită şi
confirmată în Sfânta Taină a hirotoniei, care se referă la funcţii specifice
sacramentale şi care are un rol reprezentativ. Slujirea preoţească este o
harismă care se sprijină nu atât pe o vocaţie personală, ci pe chemarea
Sfintei Biserici. Ea nu provine numai din alegerea liberă a candidatului,
numai dintr-o dorinţă personală, ci mai ales din acceptarea Sfintei
Biserici.
Aceste două preoţii, respectiv generală şi sacramentală, sunt
deosebite ca natură şi autoritate, şi întrucât participă în mod diferit
la obiectul preoţiei, aceste slujiri nu se pot înlocui una cu alta.
Fiecare are locul, funcţia şi specificul ei înlăuntrul trupului
bisericesc. Ambele sunt necesare şi sunt inseparabile.
Biblia despre hirotonia diaconilor, a preoţilor şi a episcopilor
în Sfânta Bisercă Ortodoxă
Trei trepte - DIACON, PREOT, EPISCOP - formează preoţia

creştină a Noului Testament, preoţie care s-a păstrat neschimbată în

Biserica creştin-ortodoxă.
A. În Faptele Apostolilor (6:6) are loc hirotonia celor şapte diaconi:
„... şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe
Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe
Nicolae prozelit din Antiohia, pe care i-au pus înaintea Apostolilor, şi
ei, rugându-se şi-au pus mâinile peste ei“ (Faptele Apostolilor 6:6-7).
B. În Faptele Apostolilor (14:23), Pavel şi Barnaba merg în Iconiu,
Listra, Derbe, şi Antiohia Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare Biserică,
rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în care
crezuseră“.
C. În Faptele Apostolilor (20:28), avem dovada episcopatului:
„Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care
Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraţi Biserica lui
Dumnezeu pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său“. Episcopii au
primit, prin succesiunea directă a hirotoniei puterea de a săvârşi toate
cele şapte Sfinte Taine. Din punct de vedere harismatic sau sacramental
episcopii sunt egali, deosebindu-se doar prin funcţiile administrative pe
care le deţin, respectiv: arhiepiscop, mitropolit sau patriarh.
   I E R A R H I A      B I S E R I C E A S C Ă
                                               Diaconul
Numele de diacon vine din limba greacă (diakonos) şi înseamnă
slujitor, adică slujitor bisericesc ataşat direct episcopului. Această slujire
se dă prin hirotonie, adică prin punerea mâinilor episcopilor, în Sfânta
Biserică, cum rezultă din Sfânta Scriptură în Faptele Apostolilor 6:6-7.
Diaconii aveau şi au funcţii liturgice şi catehetice pe care le îndeplineau
numai slujitorii bisericeşti sau apostolii. Din Sfânta Scriptură reiese că
diaconii propovăduiau: Şi mulţimile luau aminte într-un cuget la cele
spuse de către Filip, ascultându-l şi văzând semnele pe care le
săvârşea“ (Faptele Apostolilor 8:6).
                                                  Episcopul
Numele de episcop vine din limba greacă şi înseamnă
supraveghetor, păstor, cârmuitor. Episcopul este slujitorul din treapta
superioară a ierarhiei bisericeşti, ales şi trimis prin hirotonie, de către cel
puţin doi sau trei episcopi, să exercite rolul de arhiereu al adunării
7
euharistice, de învăţător al Evangheliei şi de coordonator al slujirilor şi
harismelor într-o eparhie. Slujirea episcopală este centrală şi
indispensabilă Bisericii, încât fără episcop Biserica locală nu poate fi
recunoscută. În Noul Testament, titlul de episcop se întâlneşte de cinci
ori. Episcopul are continuitate apostolică care se păstrează în
comuniunea episcopului cu preoţii, diaconii şi cu toată comunitatea.
Episcopul are datoria de a învăţa. El supraveghează corectitudinea
credinţei apostolice şi exprimarea ei autentică. În Noul Testament se
vorbeşte despre episcopi în Faptele Apostolilor 20:28.
                                               Preotul
Preotul este hirotonit de episcop pentru o parohie, având toată
răspunderea pastorală. El primeşte antimisul de la episcopul parohiei, al
cărui nume îl comemorează la Sfânta Liturhie. În general, el slujeşte în
numele episcopului. El este liturghisitor, adică aduce daruri şi invoca
harul împreună cu poporul, el este predicator şi păstor: „Până voi veni
eu (Sfântul Apostol Pavel), ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură.
Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin
proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor“ (1 Timotei 4:13-
14). Preoţii sunt obligaţi să înveţe zilnic şi mai ales Duminica prin lecturi
biblice, comentarii şi predici. Sfântului Ignatie al Antiohiei în lucrarea
sa Ierarhie şi preoţie spune: „preotul este, prin însăşi slujirea sa,
imaginea apostolilor, după cum episcopul este imaginea Tatălui, iar
diaconii, icoana lui Hristos“.
                     Preoţia a fost rânduită de Dumnezeu
Dumnezeu a pedepsit cu boală grea şi cu moarte pe evreii care şi-au
însuşit pe nedrept slujirea preoţească. Împăratul Ozia a fost pedepsit cu
groaznica boală a leprei, fiindcă a intrat peste jertfelnicul tămâierilor
(2 Cronici 26:16-21). Uza a fost pedepsit cu moarte, fiindcă a atins cu
mâna chivotul lui Dumnezeu (2 Împăraţi 6:6-7). Core, Datan şi Abiron
au fost înghiţiţi de pământ, iar alţi 250 de bărbaţi au fost mistuiţi de focul
ieşit de la Domnul, pentru că s-au răsculat contra lui Moise şi Aaron
(Numeri 16:16-32).

Aceeaşi soartă cu Core, Datan şi Abiron vor avea toţi cei care-i
vorbesc pe preoţi de rău. Creştinii ortodocşi în loc să-i vorbească de
rău ar trebui să se roage la Dumnezeu pentru preoţi, aşa cum şi
preoţii se roagă pentru popor. Aceasta-i porunca: „RUGAŢI-VĂ
UNII PENTRU ALŢII“ - preoţii pentru popor şi poporul pentru
preoţi. Rugăciunile unora pentru alţii, se unesc şi împreună merg la
cer. Şi, apropo, aţi văzut vreodată vreun membru al altui cult
religios să-şi vorbească pastorul de rău? Căci, nu pot crede că toţi
pastorii sectelor sunt sfinţi şi fără de prihană.
Cum se adevereşte sfinţenia preoţiei
În Vechiul Testament sfinţenia preoţiei lui Aaron s-a adeverit
prin înverzirea în chip minunat a toiagului lui.
În Noul Testament, Dumnezeu adevereşte sfinţenia preoţiei prin
apa de la Bobotează care nu se strică niciodată. El sfinţeşte apa prin
preoţi, în Duhul Sfânt, indiferent de starea lor de vrednicie sau de
nevrednicie.
               Preoţii binecuvântau şi continuă să binecuvânteze
Da, este corect acest lucru, pentru că aşa a poruncit Dumnezeu: «„Şi
a grăit Domnul către Moise şi a zis: Spune lui Aaron şi fiilor lui şi le
zi: Aşa să binecuvântaţi pe fii lui Israel şi să ziceţi către ei: să te
binecuvânteze Domnul şi să te păzească! Să caute Domnul asupra ta
cu faţă veselă şi să te miluiască! Să-şi întoarcă Domnul faţa Sa către
tine şi să-ţi dăruiască pace! Aşa să cheme Numele Meu asupra fiilor
lui Israel şi Eu, Domnul, îi voi Binecuvânta“» (Numeri 6:22-27).
Este chiar un lucru bineplăcut la Dumnezeu când un creştin-ortodox
întâlnind un preot îi spune: „În numele Domnului, binecuvântaţi-mă
părinte!“. Preotul îi face semnul crucii pe cap zicând: „Dumnezeu şi
Maica Domnului să te binecuvânteze!“. Cu atât mai mare este bucuria
noastră atunci când întâlnim un episcop ortodox de la care, cerând, vom
primi binecuvântarea Domnului prin mâinile sale cele sfinţite.

                                  D i a l o g
Cultele religioase spun că n-au nevoie de preoţi, fiindcă
preoţii L-au răstignit pe Iisus Hristos.
Răspunsul nostru: Aceasta este o afirmaţie fără nici un temei,
deoarece nu L-au răstignit pe Iisus Hristos preoţii din vechea Dacie (cu
atât mai puţin preoţii din zilele noastre), ci cărturarii şi fariseii din Israel.
Noi ştim bine că după ce a înviat din morţi a treia zi, Hristos S-a înălţat
la cer în anul 33. Abia peste 7 ani a ajuns Sfântul Apostol Andrei în
Scytia Minor (Dobrogea) şi a încreştinat poporul român, deci preoţii din
Dacia nu au participat la răstignirea lui Iisus Hristos. Nici preoţii din
Dacia şi nici cei din altă ţară n-au participat la răstignirea Domnului
nostru Iisus Hristos.
          PRIN ACEASTĂ MARE MINCIUNĂ, CUM CĂ PREOŢII

           L-AU RĂSTIGNIT PE HRISTOS, DIAVOLUL RUPE PE

        CREŞTIN DE PREOT ŞI-L ARUNCĂ ÎN FUNDUL IADULUI.
Dacă preoţii L-ar fi răstignit pe Iisus Hristos, nu s-ar mai sfinţi apa la
Bobotează prin rugăciunile lor şi nu am mai avea Sfinte Moaşte ale unor
preoţi (de exemplu preotul Lăcătuşu Ilie).
Cultele religioase ne reproşează că preoţii trebuie să fie fără
prihană, nebeţivi, blânzi, nelacomi ş.a. (conform cu 1Timotei 3:6; Tit
1:7-9), ori, fiind asemenea cu păcătoşii de rând, nu merită nicio
ascultare şi nicio cinste.
Răspunsul nostru: Într-adevăr, poate că mulţi preoţi nu sunt aşa
cum ar trebui să fie, dar nici noi nu spunem că sunt sfinţi. Lucifer,
arhanghel fiind în cer, a greşit şi a fost aruncat în iad; Adam şi Eva, în rai
şi în directă comuniune cu Dumnezeu fiind, au greşit; la Cina cea de
Taină, printre cei 12 apostoli a fost şi unul care a greşit şi L-a vândut;
David, împăratul şi proorocul cel iubit al lui Dumnezeu a greşit; DACĂ
în Biblie scrie cât se poate de clar: „TOŢI GREŞIM MULT“ (Iacov
3:2), de ce se fac ei (cultele religioase) judecătorii preoţilor înainte de
vreme? Ei se prefac că nu cunosc porunca Mântuitorului: „Nu judecaţi,
ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi
judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi
paiul din ochiul fratelui (preotului), şi bârna din ochiul tău nu o iei în
seamă? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei
vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui (preotului) tău“ (Matei 7:1-5).
Un lucru este foarte clar: dacă un apostol (Iuda) a greşit, nu înseamnă că
ne lepădăm de toţi ceilalţi 11 apostoli, dacă există un soldat care
dezertează, nu desfiinţăm armata ţării, dacă un student rămâne repetent,
nu desfiinţăm universitatea respectivă, dacă un preot a greşit, nu
înseamnă că toţi au greşit! De ce unim particularul cu generalul? Şi asta
se întâmplă numai în cazul în care se vorbeşte despre preoţi.
Să nu uităm cuvintele unui Sfântului Ioan Gură de Aur: „CINE
VORBEŞTE PE PREOT DE RĂU, ÎL LOVEŞTE PE HRISTOS ÎN
LUMINA OCHILOR!“
Cultele religioase reproşează preoţilor că nu fac nimic în dar,
ci iau plată pentru orice slujbă a lor, călcând porunca
Mântuitorului: În dar aţi luat, în dar să daţi şi din această
cauză nu pot fi recunoscuţi ca trimişi ai lui Dumnezeu.
Răspunsul nostru: Preoţii nu iau plată pentru harul ce-l au sau pe
care-l împărtăşesc, ci pentru munca lor: „Căci vrednic este lucrătorul de
plata sa“ (Luca 10:7). Şi marele Apostol Pavel zice în această privinţă:
„Cine slujeşte vreodată în oaste pe cheltuiala lui? Cine sădeşte vie şi
nu mănâncă din rodul ei? Sau cine paşte turma şi nu bea din laptele
ei?“ Iar în legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care
treieră. Oare de boi se îngrijeşte Domnezeu? Nu vorbeşte într-adins
pentru noi?“ (1Corinteni 9:7-9). „AU NU ŞTIŢI CĂ CEI CE
SĂVÂRŞESC CELE SFINTE MĂNÂNCĂ DE LA TEMPLU ŞI CEI
CE SLUJESC ALTARULUI AU PARTE DE LA ALTAR?“
(1Corinteni 9:13). Aşa a rânduit şi a poruncit Dumnezeu pentru cei ce
slujesc Evanghelia, să se hrănească din Evanghelie (1Corinteni 9:14) şi
deci, întreţinerea preoţilor este un drept al acestora în conformitate atât
cu Vechiul Testament cât şi cu porunca Mântuitorului.
              Cultele religioase spun că nu trebuie să ne mărturism
         păcatele preotului deoarece numai Dumnezeu poate să ierte
                                     păcatele oamenilor
Răspunsul nostru: Într-adevăr, numai Dumnezeu poate ierta
păcatele, dar în însăşi Taina Spovedaniei, nu preotul iartă păcatele, ci
Dumnezeu prin mijlocirea preotului. Când noi ne mărturisim păcatele, nu
primim dezlegarea de la preot, ci de la Dumnezeu, prin darul Său, pe
care însă îl administrează preotul. Preotul este acela care doar transmite
sau mijloceşte harul, ce nu este al lui, ci al lui Dumnezeu. Chiar păcătos
de-ar fi, păcatele se iartă pentru că Hristos - Săvârşitorul Tainei Sfintei
Spovedanii, nu ţine cont de vrednicia sau nevrednicia preotului. Preoţii
au puterea să ne ierte păcatele nu numai când ne nasc din nou prin
Sfântul Botez, ci şi după ce ne-au botezat: „Este cineva bolnav dintre
voi? Să cheme preoţii bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu
untdelemn, întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui
pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta
lui (Iacov 5: 13-15).
                                                    Cugetare
Să ne supunem cu smerenie voii lui Dumnezeu şi să nu iscodim
judecăţile Lui, căci ne putem astfel vătăma. Judecăţile Lui Dumnezeu
nenumărate sunt, şi de nepătruns. Un monah din pustie care cugeta în
sinea sa că ajunsese la desăvârşire, s-a rugat lui Dumnezeu să-i
descopere feluritele lui judecăţi privitoare la vieţile oamenilor.
Dumnezeu i-a pus în gând să meargă la un bătrân îmbunătăţit care
vieţuia foarte departe şi să-l întrebe despre aceste lucruri. Dar, mergând
el pe cale, un înger al lui Dumnezeu, luând chip de om, s-a alăturat lui,
zicând că şi el voieşte să meargă să-l cerceteze pe acelaşi bătrân.
Călătorind ei aşa împreună, au ajuns la casa unui om temător de
Dumnezeu care i-a primit cum nu se putea mai bine, aşternându-le să
mănânce de pe un talger preţios de argint. Sfârşind ei masa, îngerul a luat
talgerul şi l-a aruncat în mare. Monahul a rămas uimit văzând această
nedreptate, dar a tăcut. În a doua zi ei au ajuns la casa altui om ospitalier
care i-a primit cu bucurie şi cu cinste. Dar înainte de a pleca, omul l-a
adus la ei pe fiul lui, ca să primească binecuvântare. Îngerul Domnului a
apucat atunci copilul de gât şi l-a sugrumat. Monahul, atunci, mânios l-a
întrebat pe însoţitorul lui cine este, şi cum poate să comită astfel de crime
şi fărădelegi? La aceasta îngerul i-a răspuns cu blândeţe astfel: „Primul
om la care am ospătat este plăcut lui Dumnezeu întru toate, neavând
nimic necurat în casa lui, afară de acel blid de argint, dobândit cu
nedreptate. Prin judecata lui Dumnezeu, eu am aruncat blidul furat în
mare, astfel încât omul acela să se afle drept înaintea lui Dumnezeu
întru toate. Celălalt om la care am ospătat este şi el plăcut lui
Dumnezeu, neavând nimic necurat în casa lui, afără de propriul lui
fiu, care dacă ar fi ajuns la maturitate, ar fi fost un criminal odios şi
deci un vas al satanei. De aceea, prin judecata lui Dumnezeu, eu am
sugrumat copilul la timp ca să i se mântuiască sufletul, şi să se
mântuiască şi tătăl de multe nenorociri. Iată, astfel sunt tainele şi
judecăţile cele nepătrunse ale lui Dumnezeu. Iar tu, bătrâne, întoarcete
la chilia ta şi nu mai iscodi zadarnic tainele care sunt numai ale lui
Dumnezeu“.
„Preotul este indirect în slujba oamenilor, dar de fapt în slujba
cerului, este omul lui Dumnezeu (O antropos Teu) cum îl numeşte
Sfânta Scriptură(1 Timotei 6:11). Dintre toate vredniciile omeneşti,
cea mai înaltă este aceea da a sluji lui Dumnezeu ca preot. Puterea
preoţilor din Noul Testament diferă esenţial de puterea preoţilor din
Vechiul Testament. Preoţii evrei aveau puterea de a curăţi trupul de lepră,
pe când preoţii creştini curăţesc lepra sufletului, adică de păcate.
Când spui sărut-mâna unui preot trebuie să ştii la ce te referi:
la faptul că mâna aceea îţi poate da iertare de păcate şi Sfânta
împărtăşanie. Preotul este cel care săvârşeşte Sfintele Taine şi oricât de
păcătos ar fi, câtă vreme nu se leapădă de Ortodoxie, nu pierde harul.
Cultele religioase resping preoţia pentru că nu au succesiune apostolică.
Toate ereziile au pornit de la reforma lui Luther. El era simplu
călugăr şi nu avea nicio treaptă a preoţiei. După Reformă a lepădat
rasa şi s-a căsătorit cu o fostă călugăriţă. Neputând fi hirotonit
preot, a desfiinţat preoţia şi a rânduit pastori mireni. Dar aceasta
înseamnă rupere de Sfânta Biserică.
Domnul a zis ucenicilor: „Iată eu sunt cu voi în toate zilele până la
sfârşitul veacurilor“ (Matei 28:20). Deci, cu cine este Domnul? Cu cei
care au succesiune apostolică sau cu cei care s-au rupt de Sfânta
Biserică? Desigur cu cei care au succesiune apostolică.
Lumea îl urmăreşte pe preot cu lupa şi face din casa lui un acvariu,
doar-doar de l-o prinde cu ceva în neregulă. Asta pentru că de la preot
oamenii aşteaptă modelul maxim. Preoţia este slujirea în care oamenii ţi
se prezintă cu latura lor cea mai serioasă şi în care tu însuţi eşti dator să
iei viaţa în serios. Dacă în cea mai perfectă colectivitate, printre ucenicii
lui Hristos a putut să existe un Iuda, de ce să ne mai mirăm că a greşit un
preot... Fiecare parohie îl are pe micul său Iuda, dar şi pe blândul Ioan
purtătorul de duh şi pe credinciosul şi neobositul Petru.
Prin aspra osândire a preoţilor nu aduceţi folos nici lor, nici
dumneavoastră. Dumnezeu vede şi aude totul. Cum se face că mulţi
oameni fug de vorbirea cea bună a preotului, care conţine cuvinte ca
mierea, dar aleargă către vorbirea lumii, care de multe ori conţine
cuvinte otrăvite? Limbuţia vine din lipsa smereniei. Limbuţia este
beţia vorbirii şi nicio beţie nu este bună.
Preoţii nu se iau din cer. Preoţii vin din sânul poporului. Preoţii au
fost rânduiţi de Dumnezeu să ne slujească Sfânta Liturghie şi nu îngerii
din cer. I-a luat Dumnezeu din popor tocmai pentru a arăta poporului
care este nivelul lui. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Chiar dacă
preoţii ar fi vinovaţi de cele mai grele păcate, tot nu ai dreptul în faţa
lui Dumnezeu să-i judeci“.
                              Puterea şi cinstea preoţilor
Puterea şi cinstea preoţilor este mare. Dacă ai putea să te gândeşti
ce lucru mare este ca fiind îmbrăcat în trup şi sânge, să te poţi apropia de
fericita şi nemuritoarea fire a dumnezeirii, atunci ai putea înţelege cu
câtă cinste a învrednicit pe preoţi harul Sfântului Duh. Preoţii sunt
oameni care trăiesc pe pământ şi locuiesc pe el, dar au primit îngăduinţa
să administreze cele cereşti şi au o putere, pe care Dumnezeu n-a dat-o
nici îngerilor, nici arhanghelilor. NU s-a spus îngerilor, ci oamenilor:
„ORICÂTE VEŢI LEGA PE PĂMÂNT VOR FI LEGATE ŞI ÎN
CER ŞI ORICÂTE VEŢI DEZLEGA PE PĂMÂNT VOR FI
DEZLEGATE ŞI ÎN CER“ (Matei 18:18). Au şi stăpânitorii
pământului puterea de a lega, dar leagă numai trupurile, pe când puterea
preoţilor leagă sufletele şi străbate cerurile. ORICÂTE HOTĂRĂSC
PREOŢII PE PĂMÂNT CONFIRMĂ DUMNEZEU ÎN CER.
Domnul Iisus Hristos a spus: „CĂRORA VEŢI IERTA PĂCATELE
LE VOR FI IERTATE, CĂRORA LE VEŢI ŢINE, VOR FI
ŢINUTE“ (Ioan 20:23).
                             Îndatoriri pastorale ale preoţilor
Preoţii trebuie să convingă credincioşii să ducă o viaţă creştin ortodoxă
autentică, îndemnându-i:
Să fugă de păcat: „Să umbăm cuviincios ca ziua: nu în ospeţe
şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în
pizmă. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o
faceţi spre pofte“ (Romani 13: 13-14);
Să caute sfinţenia: „Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de
care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12:14);
Să facă fapte bune: „Să facă ce e bine, să se înavuţească în
fapte bune, să fie darnici, să fie cu inima largă(1 Timotei 6:18);
Să aibă dragoste frăţească: „În iubire frăţească, unii pe alţii
iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate“ (Romani 12:10);
Să stea tari în credinţă: „Acesta (Barnaba), sosind şi văzând
harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână în
Domnul, cu inima statornică(Faptele Apostolilor 11:23);
Să stea tari în Evanghelie: „Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi
tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că
osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul“ (1 Corinteni 15:58);
Să fugă de dezbinări: „Vă îndemn, fraţilor, pentru numele
Domnului Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări
între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi
înţelegere“ (1 Corinteni 1:10).

                     Sfinţii Părinţi despre cinstirea preoţiei
„Noi suntem obligaţi faţă de preoţi incomparabil mai mult decât
faţă de părinţii noştri trupeşti, pentru că aceştia ne nasc pe noi pentru
lume şi pentru viaţa aceasta, iar preoţii pentru cer şi pentru viaţa
veşnică cu Dumnezeu“ (Sfântul Ioan Gură de Aur).
„Cinsteşte-i pe toţi preoţii, aleargă la cei buni“ (Sfântul Nil
Sinaitul).
„Chiar dacă nu ştii despre un preot oarecare dacă este vrednic
de slujirea lui, ori nu este vrednic, totuşi nu-l dispreţui pentru porunca
lui Hristos. Aşa cum aurul nu se vatămă dacă este acoperit cu noroi,
aşa cum nici însuşi mărgăritarul cel mai curat nu se vatămă dacă este
acoperit de unele lucruri necurate şi spurcate, tot astfel nici preoţia nu
se spurcă de către om, chiar dacă cel ce o primeşte ar fi un om
nevrednic“ (Sfântul Efrem Sirul).
„Darurile lui Dumnezeu sunt de aşa natură încât să nu depindă
de virtutea preoţească(Sfântul Ioan Gură de Aur).
„Învăţătura sfântă nu încetează să fie sfântă din cauză că trece
printr-o gură păcătoasă(Filaret, Mitropolitul Moscovei).
                                     Iubiţi credincioşi,
După toate aceste dovezi biblice care întăresc necesitatea existenţei
ierarhiei bisericeşti întrebăm cu glas tare: Unde sunt diaconii, preoţii şi
episcopii protestanţilor şi ai neoprotestanţilor (adventişti, baptişti,
penticostali, evanghelişti liberi, martori ai lui Iehova)? Ce au aceştia în
loc de preoţi, au pastori? Pastorul este un teolog şi un administrator,
dar în nici un caz nu este preot, căci dacă ar fi, s-ar şi numi preot.
Domnul nostru Iisus Hristos în multe rânduri în Noul Testament
spune oamenilor: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor“ (Luca 17:14;
Matei 8:4; 1 Petru 5:5).
În încheiere să luăm aminte la cuvântul Sfântului Cosma al Etoliei
despre Cinstirea ce trebuie dată preotului:
„Să vă abţineţi, fraţii mei mireni, să nu-i învinuiţi pe preoţii
voştri, să nu-i ocăţi şi să nu fiţi cu nepăsare faţă de ei, fiindcă vă
vârâţi în voi foc şi veţi arde, pentru că preoţii sunt mai presus decât
împăraţii, mai presus chiar decât îngerii. Socotinţa mea, fraţii mei,
îmi spune să fac aşa: dacă întâlnesc un preot şi un împărat, mi se
pare binecuvântat să-l pun pe preot să şadă mai sus decât împăratul.
Dacă întâlnesc un preot şi un înger, pe preot îl voi saluta înaintea
îngerului, fiindcă, fraţii mei, preotul este mai presus chiar decât
Sfânta Masă, mai presus decât Sfântul Potir, fiindcă Sfântul Potir e
neînsufleţit, dar preotul se împărtăşeşte în fiecare duminică cu
Preacuratele Taine, cu scumpul Trup şi Sânge al Domnului nostru
Iisus Hristos şi Dumnezeu. Eu, fraţii mei, n-am nicio învinuire să le
fac părinţilor, fiindcă sunt preoţi şi-l au pe Hristos, care-i
povăţuieşte şi orice greşeală ar face preoţii, Hristosul nostru are
pentru ei toiag de fier“.
„Văzând pe unii preoţi că nu corespund prin purtarea lor
însemnătăţii cinului lor, mulţi credincioşi cad în nedumerire, dacă
slujbele pe care le fac ei mai sunt într-adevăr valabile. Spre liniştirea
şi mângâierea unor astfel de credincioşi, vom cita spusele Sfântului
Ioan Gură de Aur: Preotul nu face decât să deschidă gura, totul
însă îl săvârşeşte Dumnezeu. Afirmaţia Sfântului Ioan Gură de Aur
este adevărată. Ţăranul seamănă adesea cu o mână murdară, Iar
câmpiile, trecând cu vederea această murdărie, se acopăr - prin
binecuvântare lui Dumnezeu - cu o bogată holdă(Iacov,
arhiepiscop de Nijegor).

BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M., Bucureşti, 1994; Episcop Antonie Mărturisitorul,
Calea rugăciunii lăuntrice, Editura Buna Vestire, Galaţi, 2003; Arhimandrit Atanasie  Atanasiu, Povăţuire către pocăinţă, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004;
Sfântul Ioan de  Kronstadt, În lumea rugăciunii, Editura Sofia, Bucureşti, 2003; Arhimandrit Teofil Părăian,
Darurile învierii, ASCOR, Craiova, 2002; Arhimandrit Serafim Alexev, Cea mai scurtă cale către rai, Editura Sofia, Bucureşti, 2004; Nikolai Berdiaev, Despre menirea omului, Editura Aion, Oradea, 2004; 1000 de întrebări şi răspunsuri duhovniceşti, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2005; Ne vorbeşte Părintele Sofian; Grădina de flori duhovniceşti, Editura    Bunavestire, Bacău, 1997; Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei, Concordanţă biblica   tematică, Editura Trinitas, Iaşi, 2000, Sfântul Cosma al Etoliei,luminătorul Greciei


   Astăzi la noi la biserică a fost mare sărbătoare , Sfanta Liturghie a fost săvărsită de Preasfintitul    Paisie Lugojanu...A fost  Florin Baran..vă pun cateva poze si 2 filmulete...














cod

Arhivă blog

Postări populare

Etichete

A trecut la Domnul preotul Mihai Pop (1) ACATISTUL MANTUITORULUI IN NOAPTEA DE REVELION (1) Acatistul Sfântului Arhidiacon Stefan (1) Acatistul Sfintilor Petru si Pavel (1) ACATISTUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL (1) BINE AI VENIT! (1) Biserica şi Şcoala din sufletul meu (1) Când privesc colindătorii (1) Ce este Simbolul Credinţei sau «Crezul»? (3) Cele noua lectii predate de Sfintii Petru si Pavel (2) CLOPOTUL si TOACA (1) Concert de colinde (2) CRĂCIUN FERICIT (2) Credincioșii Parohiei Timișoara-Viile Fabric alături de eleva Carina Udriște (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă (1) CUVÂNT DE INVĂTĂTURĂ CRESTIN ORTODOXĂ - Ce este Simbolul Credinţei sau «Crezul»? (1) Despre Boboteaza (2) Despre cruce (2) Despre dragoste (1) DESPRE POMENI (1) Despre post (1) DESPRE PREOTIE (2) DESPRE SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ (1) DESPRE SFÂNTUL MASLU (1) DESPRE SMERENIE (2) Despre spovedanie (1) Din epistola catre Efeseni a Sf. Apostol Pavel (1) DIN SFATURILE PREOTULUI IOAN (8) Duminica Fiului Risipitor (1) Duminica Iertării (1) Duminica Infricosatei Judecăti (1) Duminica Tomii (1) E vremea colindelor (2) Epistola a doua catre Efeseni a Sf . Apostol Pavel (1) Epistola către Romani - capitolul 12 (1) Epistole (2) Evanghelia lui Zaheu Vamesul (1) Floriile (1) IARNA (1) Inăltarea Domnului (1) Inăltarea sfintei cruci: (2) Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru (2) INIMA PERFECTA (1) Intampinarea Domnului (1) Intrarea Maicii Domnului in Biserică (1) INVĂTĂTURĂ DE CREDINTĂ CRESTIN- ORTODOXĂ -Ce este Sfânta Scriptură? (1) Invierea ficei lui Iair (1) Izvorul Tamaduirii 2016 (2) IZVORUL TĂMĂDUIRII - 2014 (3) Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului (1) LANŢUL SFÂNTULUI APOSTOL PETRU (2) MAICA DOMNULUI: CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S M E R E N I E (1) Marsul pentru viată (1) MINUNI ale SFANTULUI ARHANGHEL MIHAIL (1) Mosii de iarnă (1) ODIHNĂ VESNICĂ (1) Pelerinaj in Tara Sfântă - Israel - 2017 (2) Perelinaj la Mănăstirea Bocsa-Vasiova (1) Pilda Semănătorului (1) PILDE CRESTIN ORTODOXE (5) Poezii (8) Poezii cu Maica Domnului (1) Poezii cu Preot Sorin Croitoru (6) Poezii de Eliana Popa (2) Poezii de la Preot Ioan (3) POPASUL AL - IX-LEA (1) POPASUL AL - VI- LEA (1) POPASUL AL - VIII-LEA (1) POPASUL AL - XIV-LEA (1) POPASUL AL II-LEA (1) POPASUL AL III- LEA (1) POPASUL AL IV -LEA (1) POPASUL AL V - LEA (1) POPASUL AL XII-LEA (1) POPASUL AL XIII (1) POPASUL AL- VII-LEA (1) POPASUL AL- X- LEA (1) POPASUL AL-XI-LEA (1) POPASUL I (1) POPASURILE (1) Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (4) Predica Mitropolitului Ioan Selejan 28.12.2014 (1) PREDICA ZILEI DE 11. 01 2015 (1) Predica zilei de astăzi ..a zilei de Sf.Ioan Botezătorul (1) Preot Sorin Croitoru (2) PROCESIUNE DE FLORII - 2014 (1) PSALMUL 142 (1) Psalmul 50 (al lui David) (1) Rugaciune care se citeste in fiecare post (1) RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI (2) Rugaciune catre Sfantii Petru si Pavel (1) Rugaciune catre Sfantul Arhanghel Mihail (1) Rugaciune catre Sfintii Apostoli Petru si Pavel (1) Rugaciune impotriva farmecelor si bantuirii duhurilor rele (1) Rugaciune pentru cel ispitit de vrajmas (2) Rugaciune pentru vederea pacatului propriu (1) RUGACIUNI (5) RUGĂCIUNE CATRE MAICA DOMNULUI (1) Rugăciune către Sfântul Arhanghel Mihail (1) Rugăciune către Sfintii Petru si Pavel (4) RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL (2) RUGĂCIUNE CĂTRE TATĂL (2) RUGĂCIUNI (10) Rugăciuni la Sf. Maslu (1) Săptămana Patimilor (4) Sâmbăta lui Lazăr (2) SCRISOARE DE LA IISUS (1) Semnificatia cheilor si sabiei la Sfintii Apostoli Petru si Pavel (1) Sf Liturghie (8) Sfanta Parascheva (1) Sfanta Treime (1) SFANTE EVANGHELII (2) Sfantul Apostol Pavel si Arhanghelul Mihail (1) Sfantul Nicolae (1) Sfantul Patapie (1) Sfaturi Duhovnicesti (2) Sfânta Evanghelie a zilei de astăzi 14.12.2014 (1) SFÂNTA LITURGHIE 1 IAN 2015 (1) SFÂNTA LITURGHIE DIN DUMINICA DINAINTE DE BOTEZUL DOMNULUI (1) Sfântul Dimitrie (1) SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL (1) Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (1) Sfinte Evanghelii (4) Sfinte Liturghii (3) Sfintele Pasti (6) Sfintii Apostoli Petru si Pavel (4) Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril (3) SFINTII PETRU SI PAVEL (2) Sfintii Trei Ierarhi (1) Sfintirea caselor. (1) si Schitul de pe Muntele Semenic din Caraş-Severin (1) SLUJBA DE SFANTUL VASILE CEL MARE (2) Slujba vecerniei cu litie (5) Slujba vecerniei cu litie din 31 decembrie 2014 (1) Soborul Maicii Domnului (1) Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil (1) Soborul Sfîntului Arhanghel Gavriil (1) Soborul Sfîntului Ioan (1) Traditii de Buna Vestire (5) Troparul Sfintilor Mihail si Gavril (1) Vamesul si Fariseul (1) Viata si activitatea Sfantului Apostol Pavel (2) Videoclipuri youtube (6) Vietile Sf. Ap. Petru si Pavel (1) Vinerea Mare ..2014 (1)

Sf.Petru si Pavel

Sf.Petru si Pavel

Sfanta Impărtăsanie

Sfanta Impărtăsanie

Preotii nostrii

Preotii nostrii

Preot Paroh Sfercoci Marius

Preot Paroh Sfercoci Marius