NI S-A NĂSCUT MÂNTUITOR!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Hristos Se naște într-un staul
Și-n cârpe este înfășat,
E încălzit de dobitoace,
În ieslea lor fiind culcat.

E alăptat în grota albă,
Dar timp de alintare nu-i.
Cezaru-și numără supușii,
Deci merg la numărat și-ai Lui.

Un nou-născut, în miez de iarnă,
La pieptul Mamei pe-un asin..
De-ar fi o inimă de piatră,
Și tot s-ar înmuia puțin..

A opta zi e dus la Templu,
Cum cere vechiul obicei,
Tăindu-Se-mprejur Copilul,
"Botezul" vechilor evrei.

Imaginați-vă durere
Și plâns de Prunc nevinovat..
Și totuși Cel ce plânge astfel
E Cel ce legile le-a dat!

Urmează drumul către casă,
Căci nu au neamuri la oraș.
Ce bine ar fi fost să-L țină
La cald pe bietul Copilaș..

Azi urci în tren sau în mașină,
Pe-atunci se parcurgea încet
Distanța de la capitala
Ierusalim la Nazaret.

De cercetăm puțin Scriptura,
În Evanghelie găsim
Că-n ziua patruzecea Pruncul
E iarăși la Ierusalim

Căci la sfârșitul lăuziei,
Pentru purificarea ei,
Femeia aducea ca jertfă
La Templu pui de porumbei.

Și tot în ziua patruzecea
Părinții noului-născut
I-l ofereau în mod simbolic
Lui Dumnezeu Cel nevăzut.

Doar primul dintre băiețeii
Născuți în casă de evreu
La Templu, în Cetatea Sfântă,
Se închina lui Dumnezeu.

Făcând o recapitulare,
Noi azi uimiți descoperim
Aceste drumuri lungi și grele
De la și spre Ierusalim

Pe care Iosif și Maria
Cu micul Prunc abia născut,
Cu toată vitregia iernii,
Siliți de vremuri le-au făcut.

Un om bătrân și o Copilă
Cu-n Prunc micuț la sânul Ei..
Istoria umanității
Era în mâna celor trei.

Așa s-a biruit păcatul,
În pas mărunt de măgăruș,
Iar mai târziu cu Crucea-n spate,
În cel mai dureros urcuș..

Smerita acceptare-a sorții
Decise-n cer de Dumnezeu
E cheia biruirii morții
Și antidotul ei mereu.

Așa ne-a mântuit Mesia,
Făcându-Se model oricui,
Nu coborând din cer pucioasă,
Ci ascultând de Tatăl Lui!

Un grajd de vite-n miez de noapte
Devine-n Noaptea de Crăciun
Icoana mântuirii noastre,
Cum îngerii din cer o spun.

Sub stelele strălucitoare
Ce-n noapte pâlpâie ușor,
Acolo-n staulul cel rece
Ni S-a născut Mântuitor.. 

IMPARTASANIE DEASA? ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)...

Bucuria mea, minunat este indemnul Sfantului Parinte, Maxim Marturisitorul: "Sileste-te pe cat poti sa iubesti pe tot omul. Iar daca nu poti inca, cel putin sa nu urasti pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta, daca nu vei dispretui lucrurile lumii”. De ce trebuie sa urmam invatatura Sfantului? Pentru ca porunca lui Dumnezeu este clara: “Fiti Sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant" (1 Petru 1:16). In Biserica noastra Crestin Ortodoxa, Sfant nu este socotit cel nepacatos, sau cel desavarsit moral, ci acela care a dobandit o legatura cu Dumnezeu, care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a legat de El, si Dumnezeu a devenit centrul vietii lui. Sfantul Parinte, Paisie Olaru, zice asa: “Nu deasa Impartasanie ne duce la desavarsire, ci pocainta cu lacrimi, deasa spovedanie, parasirea pacatelor, rugaciunea din inima. Ravna unora pentru deasa Impartasanie este semnul slabirii credintei si al mandriei, iar nu semnul sporirii duhovnicesti. Indreptarea si sporirea noastra pe calea mantuirii incepe cu deasa spovedanie si se continua prin post si rugaciune cu lacrimi, prin parasirea pacatelor, milostenie, impacare cu toti si smerenie. Numai dupa ce facem toate acestea ne putem impartasi mai des. Altfel cum sa-l primesti pe Domnul Cerului si aI pamantului cand sufletul tau este necurat, nespovedit, robit de patimi si, mai ales, plin de mandrie?”

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .