CELE 24 DE VĂMI ALE VĂZDUHULUI

                        

1. Vama grăirii de rău unul pe altul, adică a osândirii şi a clevetirii
2. Vama ocărârii şi a batjocoririi
3. Vama zavistiei şi a duşmăniei
4. Vama minciunii
5. Vama mâniei şi a invidiei
6. Vama mândriei şi a slavei deşarte
7. Vama grăirii de cuvinte deşarte
8. Vama luării de camătă, a vicleşugului
9. Vama lenevirii şi a trândăviei
10. Vama iubirii de argint
11. Vama beţiei
12. Vama pomenirii de rău
13. Vama descântăturii şi a vrăjitoriei
14. Vama lăcomiei şi a îmbuibării
15. Vama slujirii la idoli
16. Vama sodomiei
17. Vama preacurviei
18. Vama uciderii
19. Vama furtişagului
20. Vama curviei
21. Vama nemilostivirii şi a asprimii inimii
22. Vama suleimenirilor (vopsit buze, ochi, unghii …)
23. Vama celor ce fumează
24. Vama cea simonicească a arhiereilor

La sfârşitul fiecărei catisme din Psaltire, după ce se zice de 40 de ori „Doamne miluieşte”, se citeşte RUGĂCIUNEA PENTRU VĂMILE VĂZDUHULUI şi se fac 24 de metanii. Pentru fiecare vamă se citeşte o psaltire.

RUGĂClUNEA PENTRU VĂMILE VĂZDUHULUI

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, izbăveşte sufletul meu de vama (NUMELE VAMII) şi îi fă uşoară trecerea şi fără împiedicare şi teamă prin faţa înfricoşătorilor diavoli şi nimic să nu aibă a mă opri, că eu îmi mărturisesc neputinţa, păcatul şi fărădelegea mea. Iată, iubitorule de oameni, că în fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-am născut şi în păcate mi-am pierdut toată viaţa mea, păcătuind fără de asemănare şi minţind bunătatea Ta, Stăpâne, cu voie, fără de voie, cu ştiinţa şi cu neştiinţa, în tot timpul şi în tot locul, la arătare sau în ascuns, cu mintea, cu cuvântul şi cu lucrul, cu toate simţirile mele sufleteşti şi trupeşti. Caută cu milă şi cu îndurare şi spre mine, smeritul robul Tău, şi depărtează de la mine, de la sufletul meu, toate gândurile, toate pornirile, toate nălucirile, toate simţurile pătimaşe, toată neputinţa şi greşeala, păcatul ori fărădelegea mea care mă opreşte la această vamă şi mă ajută să ajung prin darul şi bunătatea Ta, fără oprire şi înfricoşare la Slava Ta cea negrăită şi veşnică şi a petrece pururea în lumina cea pururea fiitoare a Slavei Tale. Iartă-mă, Stăpâne, iartă-mă şi nu mă osândi după păcatele şi fărădelegile mele, şi cu bunătatea Ta cea negrăită mă miluieşte şi mă mântuieşte, având nădejde la dragostea lui Dumnezeu Tatăl, la bunătatea Unuia născut Fiului Său şi la împărtăşirea Prea Sfântului Duh.

Dăruieşte-mi, Stăpâne, Dumnezeul nostru, iertare şi trecere uşoară prin vămi spre slava cea cerească şi veşnică pentru rugăciunile Preacuratei, Binecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria. Cu puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru rugăciunile Sfântului Înger Păzitor al vieţii mele şi ale tuturor puterilor cereşti, cu ale Sf. Ioan Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezător al Domnului, cu ale Sfinţilor Slăviţi şi întru tot lăudaţi Apostoli, cu ale Sfinţilor buni luminători Mucenici: Gheorghe Purtătorul de Biruinţă, Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou de la Suceava, Serghie şi Vah, Ioan Valahul, Tomaida, Tecla, Filofteia, Ecaterina, Nina, Varvara, Haralambie, Clement de Aglia, Tatiana, Iustina Fecioara, Ciprian şi Oprea Miclăuş. Pentru rugăciunile Sf. Ierarhi şi luminători a toată lumea Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur, Nicolae, Spiridon, Antonie cel Mare, Grigorie de Nissa, Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Calinic de la Cernica. Pentru rugăciunile Sf. Preacuvioşi de Dumnezeu purtători părinţi ai noştri: Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, Grigorie Decapolitul, Dimitrie Basarabov, Sava cel Sfinţit, Teodosie, Eftimie, Pahomie întemeietor de obşte, Arsenie, Sisoe, Pimen, Benedict, Ioan Iacob de la Iordan, Iosif de la Partoş, Sofronie de la Cioara, Ghelasie de la Râmeţi, Visarion Sarai, Preacuvioasei Parascheva, Teodora de la Sihla, Maria Magdalena, Maria Egipteanca, Cuvioasei Domnica.

Cu rugăciunile Sf. Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan, Cosma şi Damian, Pantelimon, Ermolae, Vichentie. Cu ale Sfinţilor şi drepţilor Dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor Tăi ca un Binecuvântat şi Preaslăvit Ce eşti în veci. Amin.

sursa  Anton Foma

... SFANTA CRUCE ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 Bucuria mea, la o ora de religie, profesorul vorbea despre Sfanta Cruce si despre moartea lui Iisus pe ea. Un elev se arata nedumerit: „De ce oamenii dupa atata timp, tin atat de mult la un instrument de tortura? Ei isi aseaza pe pereti in case crucea, o poarta la gat. N-ar fi mai potrivit un semn al Invierii, nu unul al mortii?” Profesorul le povesti atunci copiilor o intamplare. Bunicul si nepotul au iesit in parc intr-o iarna. Lacul era inghetat. Baietelul nu rezista sa nu se dea pe gheata lucioasa. Gheata nu era insa atat de groasă si se sparse. Copilul cazu printre sloiuri. Bunicul nu avu alta solutie sa-si salveze nepotul decat intinzandu-i bastonul cu care il trase din apa pe baietel.

 Il inveli in propria haină si-l duse repede acasa. Copilul isi reveni repede dupa o baie calda. Batranul insa nu rezista sperieturii. Facu un atac de cord si muri. Familia, dupa obicei, dadu de pomana din obiectele batranului. 

Veni si randul bastonului in care omul isi sprijinise batranetile. Nepotul se opuse ca acel obiect sa fie dat de pomana. Le spuse parintilor: "Cu acest baston bunicul mi-a salvat viata mea, in timp ce pe a sa a pierdut-o. Atat cat voi trai, vreau sa am cu mine bastonul ca semn al iubirii sale fata de mine!” 

Dupa aceasta poveste, copiii intelesera de ce oamenii tin atat de mult la acele bucati de lemn, numite cruce”.


                                                                                                                             Preot Ioan .