Cu ce inimă, Iisuse, ai luat Tu Crucea-n spate
Ca prin jertfa Ta cea sfântă să ne vindeci de păcate,
Când știai că dintre oameni, doar o parte mică tare
Va primi cu bucurie jertfa Ta mântuitoare?..
Cu ce inimă, Iisuse, ai primit pe cap cunună,
Nu din lauri, cum se cade unui prinț de viță bună,
Ci din spinii ăia care în Iudeea cresc pe șanțuri,
Tu, ce-ai sfărâmat prin Cruce ale diavolului lanțuri?..
Cu ce inimă, Iisuse, Cel ce stelele le numeri,
I-ai lăsat să Îți arunce în batjocură pe umeri
O hlamidă stacojie de la un soldat luată,
Când, suflând ușor spre dânșii, îi puteai ucide-ndată?..
Cu ce inimă, Iisuse, ai primit în mâna dreaptă
Trestie, în loc de sceptru, de la hoarda cea nedreaptă,
Tu, ce poruncești la vânturi cu o șoaptă și Te-ascultă,
Cel ce potolești furtuna cu puterea Ta cea multă,
Cel ce sufli foc în pulberi și se-aprind în ceruri stele,
Cel ce sufli ger spre ape și se-ncheagă punți pe ele,
Cel ce potolești vulcanii mângâindu-i blând pe creste,
Dumnezeu, Lumina lumii, Cel ce ești din Cel ce este?..
Cu ce inimă, Iisuse, ai primit scuipări pe față,
Tu, Izvorul bunătății, Dătătorule de viață,
Cel ce vindecai bolnavii numai binecuvântându-i,
Atingeai cu mâna morții, într-o clipă înviidu-i,
Care lacrimi de mâhnire ai vărsat cu prisosință
Pentru cei de-un neam cu Tine, văzând lipsa de credință,
Cel ce Ți-ai făcut apostoli din pescari lipsiți de carte
Ca prin ei întreaga lume să o izbăvești din moarte?..
Cu ce inimă, Iisuse, mă primești din nou pe mine,
După ce ca Sfântul Petru m-am dezis și eu de Tine,
Însă nu doar într-o noapte, precum marele verhovnic,
Ci-ntr-o viață de păcate, spuse toate la duhovnic?..
Te privesc cum stai pe Cruce, atârnat în patru cuie,
Și mărturisesc cu lacrimi că păcatul meu Te suie
Sus, pe Lemnul Jertfei Tale, deci Îți cer cu umilință:
Doamne, dă-mi ca restul vieții să-l petrec în pocăință!
