Bucuria mea, nimeni nu poate gusta din dulceata binelui daca nu staruieste in bine, fiindca, pe calea binelui, gustam mai intai amaraciunea si abia dupa aceea dulceata. Viata de zi cu zi, ne invata staruinta.
Femeia cananeianca din Evanghelia de astazi, avea o fiica demonizata, o boala fara vindecare, cu puteri medicale. Trebuie sa invatam de la aceasta “profesoara”, femeia cananeianca, chipul prin care sa avem si noi implinirea rugaciunilor noastre, fiindca, de multe ori cerem si nu primim, batem si nu ni se deschide.
Sa fim incredintati ca noua ne revine vina, pentru neimplinirea rugaciunilor noastre. Femeii cananeiance i-a spus Domnul Iisus Hristos: “Mare este credinta ta!”. De fata era si Sfantul Apostol Petru si Sfantul Apostol Toma si Iuda. Sfantul Evanghelist Marcu ne spune asa: “Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le veti primi si le veti avea” (Marcu 11:24).
Insa, Sfantul Apostol Iacov, ne avertizeazay: “Voi cereti si nu primiti fiindca cereti rau” (Iacov 4:3). Uneori crestinii ortodocsi cer de la Dumnezeu ceea ce ar putea obtine prin munca si straduinta personala. Este ca si cum ne-ar spune Dumnezeu: Eu sunt cu voi, va ajut, dar faceti si voi ceea ce sunteti datori! Zice un proverb: “Roaga-te, dar bate cu ciocanul!”.
Sa staruim in rugaciune si sa ne intarim in rabdare, fiindca, dupa cum oamenii, vara, se expun la razele binefăcatoare ale soarelui, asemenea si rugaciunea este expunerea sufletului nostre, in fata Soarelui dreptatii, ca sa se intareasca in noi, puterile cele duhovnicesti. Sa-ti dea Dumnezeu staruinta in cele duhovnicesti, asa cum a avut Avraam in credinta, Iacov in smerenie, Iosif in castitate, David in blandete, Iov in rabdare...
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 
.
.
