vineri, 5 iunie 2020

Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU IN AUGUST 2018 AM FOST IN PELERINAJ LA TULCEA IN ACEASTĂ FRUMOASĂ MÂNĂSTIRE , UNDE SE AFLĂ MOASTELE SFINTILOR...


                     Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel - Tulcea
   
În martirologiul siriac și cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sînt pomeniți, pe lîngă alți 25 de martiri, și patru martiri originari din Răsăritul Europei, numiți: Zotic, Atal, Camasie și Filip. Acești sfinți mucenici au pătimit pentru Hristos sub împărăția lui Dioclețian și Maximian. Se crede că erau ostași în armata romană, dar, pentru credința lor în Hristos, au fost condamnați la moarte prin tăiere cu sabia.

Nu se știe exact data morții lor, nici locul unde au fost martirizați. Unii cred că au fost surghiuniți la Gurile Dunării, în nordul Dobrogei de astăzi, unde erau exilați numeroși creștini ai Imperiului Roman, care nu voiau să jertfească idolilor. După tradiție, acești sfinți martiri ostași au fost judecați de autoritățile romane în orașul Noviodunum, tot în Dobrogea.

Prin secolele IV-V, s-a construit în localitatea Niculițel, din județul de astăzi, Tulcea, o basilică din piatră cu hramul Sfîntul Atanasie cel Mare, care a fost reînnoită în secolul XIII, în care au fost așezate moaștele acestor sfinți mucenici. Cu voia lui Dumnezeu, în anul 1971, luna septembrie, datorită ploilor abundente, pîrîul Niculițel a inundat și a scos la lumină o criptă sub vechea temelie a bisericii din secolul IV, în care se aflau, într-un sicriu comun, moaștele acestor patru sfinți mucenici. Pe peretele interior al criptei scrie în limba greacă: "Martîres tou Hristou". Iar pe peretele opus scrie numele lor: "Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos".

Această criptă martirică, recent descoperită, este unică în România și în sud-estul Europei.

Moaștele acestor sfinți martiri au fost așezate în patru racle de lemn și depuse spre închinare în biserica Mănăstirii Cocoș din apropiere, unde se păstrează și astăzi, avînd zi de prăznuire 4 iunie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Rugăciune către Sfinții Mucenici Epictet și Astion, Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel

Sfinților Mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei care cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște, și ca unii care v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu rugați-vă Acestuia să ne izbăvească de toate necazurile și primejdiile și să dea iertare de păcate sufletelor noastre. Și ca cei care sunteți podoaba și ocrotitorii ținutului Dobrogei, împreună cu sfinții Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, purtați de grijă mulțimii credincioșilor care vă aduc vouă cinstire. Primiți acum prinosul nostru de dragoste, laudă și mulțumire către Milostivul Dumnezeu și prin darul Celui Atotputernic vindecați bolile noastre sufletești și trupești, după cum ați vindecat și copila acelui mare dregător. Și precum în timpul vieții voastre mulțime de oameni ați vindecat, asemenea vindecați și sufletele noastre cele asuprite de patimi și dureri. Și după cum prin viață curată, credință și sfântă nevoință ați biruit puterea vrăjmașilor diavoli și ați câștigat mila Dumnezeului nostru Celui în Treime slăvit, așa și pe noi întăriți-ne în credință și ajutați-ne să fim biruitori în lupta cu păcatul, spre câștigarea virtuților în locașurile cerești. Ca împreună cu voi să cântăm lui Hristos Dumnezeu în Împărăția cea fără de sfârșit, că Lui I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

                         Rugăciune către Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip

Sfinților Mucenici și martori ai lui Hristos, Zotic, Atal, Camasie și Filip, vrednicilor urmași ai Sfântului Apostol Andrei, care pe aceste locuri ale Sciției Evanghelia ați vestit, voi din toată inima, cu tot cugetul și din toată puterea voastră pe Dumnezeu ați iubit și până la cea din urmă suflare pentru El ați pătimit. Mulțumim cu umilință Sfintei Treimi pentru purtarea Sa de grijă, Care, atâtea veacuri sub pământ, sfintele voastre moaște le-a păstrat și după aceasta a binevoit a le dărui Bisericii noastre dreptmăritoare, spre mângâierea și folosul de obște al credincioșilor. Cu adevărat la voi s-au împlinit graiurile sfinte: „Pe cei care Mă slăvesc pe Mine, îi slăvesc și Eu pe ei”, și: „Prin Sfinții care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale, întru dânșii”.

Voi cu sufletele înaintea Domnului stați, iar prin sfintele voastre moaște, laturile țării noastre le împodobiți. Fericit este străbunul nostru pământ, care s-a adăpat cu sângiurile voastre și în care se odihnesc sfintele voastre moaște. Drept aceea, cu credință, cu evlavie și cu smerenie cădem către voi, adevăraților mucenici și prieteni ai lui Hristos, cerându-vă să ocrotiți prin sfintele voastre rugăciuni țara aceasta și Biserica noastră cea dreptmăritoare și pe toți cei ce cu bună cucernicie aleargă la sprijinul vostru și vă pun mijlocitori către Preabunul Dumnezeu, de la Care, prin solirile voastre, să dobândim și noi milă, pace și ajutor în veacul de acum și în vremea morții noastre și la Judecata cea de Apoi. Amin.

miercuri, 3 iunie 2020

O CANĂ DE RABDARE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Azi mi-am turnat o ceasca de rabdare,
Si am iesit cu dansa in gradina,
 M-am asezat cu inima la soare,
Sa-mi scald umilul suflet in lumina.

Si inima mi-a lacrimat pe fata,
Cu roua sufletului meu tacut,
 Eu am sorbit rabdare pentru-o viata,
Si-am plans cu lacrimi care au durut.

Din cer eu am primit imbratisare,
Si cana cu rabdare s-a umplut,
Iar roua sufletului s-a uscat in soare,
Si am uitat durerea, ce-a durut.

Am picurat rabdare pe carare,
Si florile pe data mi-au zambit,
Vedeam pe Dumnezeu in fiecare,
Primeam rabdare-n cana, inmiit.

Spre cer eu am intins canita cu rabdare,
Si pasarile-n taina au baut,
In cantul lor am pus o rugaciune,
 Si tot ce-a fost durere a trecut.

Si-atunci eu mi-am privit cu drag canita,
Si am stiut ca-i insasi viata mea,
Stiam ca-n fundul canii stau vointa,
 Puterea, rugaciunea, dragostea.

Din pragul casei m-a strigat iubirea,
Care plutea-ntre mine si-Absolut,
 Am dus cu drag rabdarea mea in casa,
 Iar casa de lumina s-a umplut.

Munteanu Gabriela.

Arhivă blog

BLOGURILE MELE LE GASITI AICI !

Postări populare

INTRĂ SI AICI :

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!