”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
《Deci, dupa ce au trecut zile destule si dumnezeiescul Efrem era in cetatea Edesei, o desfranata oarecare locuind aproape de dansul, s-a facut organ de rautate al vicleanului. Si printr-insa, ca prin sarpele cel dintai, navalea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a Intamplat, ca dumnezeiescul Efrem fierbea niste bucate, acea femeie deschizand fereastra care era in perete, se pleaca cu nerusinare, apoi cu obraznicie cautand la cuviosul, ii zise: "Binecuvanteaza, parinte." Iar el cu blandete si cu graiul cel cuviincios lui ii zice: "Domnul sa te binecuvanteze. " Si aceasta iarasi cu ras necuvios a zis: "Dar ce lipseste bucatelor tale?"
Iar acela a zis: "Trei pietre si putin noroi, ca fereastra aceasta sa se astupe." Aceea cu obraznicie a zis: "Pentru ca te-am cinstit, aceasta a facut intru tine mandrie? Eu voiesc a dormi cu tine, iar tu de prima data ma deznadajduiesti?"
Insa precum aceea avea graiuri satanicesti, astfel si el cu mult mai vartos n-a fost lipsit de cuvinte duhovnicesti, caci a zis: "De voiesti impreuna cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ti voi zice eu." Iar aceea, daca a auzit cuvantul, a si intrebat de locul unde voieste a dormi. "Nu intr-alt loc, a zis el, decat chiar in mijlocul cetatii voi dormi cu tine."
Atunci sfantul a raspuns indata: "Daca ochii oamenilor i-ai judecat ca sunt puternici a rusina sufletul si a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care vad toate cate se lucreaza in ascuns si intru aratare, nu ne vom teme si nu ne vom spaimanta cu mult mai vartos si oare nu ne vom departa de lucrul cel rau, care ridica asupra noastra de-a pururea constiinta ca si paras impreuna locuitor, si ne aduce munci vesnice?"
Apoi, facand adevarata pocainta, a luat povatuitor si dascal pe Sfantul Efrem in calea cea catre mantuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfatui cele cuviincioase, spre a nu merge iarasi, dupa cum zice dumnezeiescul Ieremia, in urma gandurilor inimii ei celei rele; apoi s-a ingrijit a o aduce intr-o manastire femeiasca, spre a face fapte bune. Si in scurt timp, pe aceea care a voit a-l impiedica din calea cea dreapta, el mai vartor intorcand-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptatii intoarcerea ei spre calea mantuirii.》
(Extras din Viata Sfantului Efrem Sirul, in ziua a 28-a, in luna ianuarie.)
Insa precum aceea avea graiuri satanicesti, astfel si el cu mult mai vartos n-a fost lipsit de cuvinte duhovnicesti, caci a zis: "De voiesti impreuna cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ti voi zice eu." Iar aceea, daca a auzit cuvantul, a si intrebat de locul unde voieste a dormi. "Nu intr-alt loc, a zis el, decat chiar in mijlocul cetatii voi dormi cu tine."
Iar ea a zis: "Dar nu ai sfiala si rusine de barbatii ce ne vor vedea dormind in mijlocul cetatii?" Ceci femeia aceea ce dorea sa vaneze sufletul cel nepatimas, nu putea cunoaste nici ceea ce zice Solomon: Ca ochii Domnului Celui Preainalt de milioane de ori mai luminati sunt decat soarele; caci cauta peste toate caile oamenilor.
Atunci sfantul a raspuns indata: "Daca ochii oamenilor i-ai judecat ca sunt puternici a rusina sufletul si a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care vad toate cate se lucreaza in ascuns si intru aratare, nu ne vom teme si nu ne vom spaimanta cu mult mai vartos si oare nu ne vom departa de lucrul cel rau, care ridica asupra noastra de-a pururea constiinta ca si paras impreuna locuitor, si ne aduce munci vesnice?"
Acestea destule au fost nu numai ca sa induplece pe desfranata a se departa de vicleana pofta catre dansul, ci sj ca sa se caiasca de cele dintai fapte rele ale ei. Caci indata apropiindu-se si cazand la pamant, cerea iertaciune de dobitoceasca si neinfranata ei pornire.
Apoi, facand adevarata pocainta, a luat povatuitor si dascal pe Sfantul Efrem in calea cea catre mantuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfatui cele cuviincioase, spre a nu merge iarasi, dupa cum zice dumnezeiescul Ieremia, in urma gandurilor inimii ei celei rele; apoi s-a ingrijit a o aduce intr-o manastire femeiasca, spre a face fapte bune. Si in scurt timp, pe aceea care a voit a-l impiedica din calea cea dreapta, el mai vartor intorcand-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptatii intoarcerea ei spre calea mantuirii.》
(Extras din Viata Sfantului Efrem Sirul, in ziua a 28-a, in luna ianuarie.)
