"Un crestin ortodox, s-a hotarat sa-si imparta averea saracilor si sa se calugareasca, dar nu in orice manastire, ci doar acolo unde va gasi rugaciunea adevarata, cu atentie, cu traire. Bunul Dumnezeu , vazandu-i dragostea si dorinta de a-i sluji, i-a luminat cugetul sa-si cumpere un toiag, caruia i-a fixat niste clopotei in partea de sus. A intrat intr-o Biserica, a deschis usa, care a scartait din toate incheieturile, iar aproape toti cei ce se aflau la rugaciune si-au intors privirile catre el... Dezamagit s-a intors a iesit, plecand mai departe ! A ajuns la o Biserica Crestin Ortodoxa, unde preotul slujea, iar crestinii se rugau si cantau. S-a strecurat printre credinciosi si a lovit de cateva ori cu toiagul in pamant. La sunetul clopoteilor, inchinatorii au uitat de slujba si si-au intors capetele si atentia spre el. In oricare Biserica intra, a observat cu durere ca toti crestinii isi aruncau privirile curioase spre el, uitand de slujba si de Dumnezeu. A ajuns apoi, in Biserica unei Manastiri. A sunat din clopotei, o data, de doua ori, de noua ori, dar nimeni nu s-a intors spre el: ERAU ADANCITI IN RUGACIUNE. A mers la parintele staret si cu binecuvantarea lui a ramas acolo pana la sfarsitul vietii".
Bucuria mea, daca vrei si tu sa fii "adancit in rugaciune", atunci, cand esti in Biserica, sa canti in gandul tau, sau cu voce inceata odata cu cei de la strana, avand ochii spre icoana imparateasca a Mantuitorului si spre a Maicii Domnului dupa mersul slujbei. Amin si Aliluia!
Preot Ioan.
