”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Cinstirea celor doi luceferi ai credinţei noastre, Petru şi Pavel, neântrecuţi slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, a fost rânduită de Biserică la 29 iunie, pentru că aceasta este ziua în care şi-au dat viaţa pentru Hristos, primind cununa morţii martirice!
Pentru cinstirea lor deosebită, se cuvine să ne oprim şi înfăţiţând viaţa şi lucrarea lor să le aducem prinosul nostru de nepreţuită şi aleasă prăznuire. Căci viaţa şi lucrarea lor este pentru noi, nu numai un izvor de bogate şi alese virtuţi, ci şi o pildă vie şi grăitoare de mare folos duhovnicesc.
Pentru cinstirea lor deosebită, se cuvine să ne oprim şi înfăţiţând viaţa şi lucrarea lor să le aducem prinosul nostru de nepreţuită şi aleasă prăznuire. Căci viaţa şi lucrarea lor este pentru noi, nu numai un izvor de bogate şi alese virtuţi, ci şi o pildă vie şi grăitoare de mare folos duhovnicesc.
Sfântul Apostol Petru, viaţa şi activitatea;
- - - - - - - - - - -
Sfântul Apostol Petru, originar din orăşelul Betsaida Galileii, împreună cu fratele său, Sfântul Apostol Andrei, a fost un pescar harnic şi evlavios de pe malurile lacului Ghenizaret.
Om simplu, dar curat la suflet şi plin de evlavie, aştepta şi el, ca mulţi alţii, venirea lui Mesia, a Mântuitorului făgăduit. De aceea, când fratele său Andrei i-a adus vestea că a aflat pe Mesia şi a vorbit cu El, sufletul lui a fost cuprins de o nespusă bucurie.
Din clipa în care cunoaşte pe Domnul, Sfântul Petru se ataşează cu toată încrederea şi toată dragostea de El. Fără nici o şovăială răspunde chemării Mântuitorului, atunci când după pescuirea minunată, Domnul îl face din pescar, Apostol (trimis). Împreună cu ceilalţi apostoli,
Petru şi-a arătat dragostea pentru Hristos şi chiar dorinţa de a se jertfi pentru El. Această dragoste a împlinit ceea ce a început credinţa. Cu ocazia prinderii Mântuitorului în grădina Ghetsimani, zelosul şi înflăcăratul ucenic a scos chiar sabia ca să-şi apere Învăţătorul (Ioan XVIII).
Activitatea Sfântului Apostol Petru s-a sfârşit prin moarte martirică. Osândit la răstignire de împăratul Nero, el primeşte cu bucurie şi mângâiere sufletească jertfirea pentru Hristos, cerând însă să fie răstignit cu capul în jos, pentru ca şi în ultima clipă a vieţii sale pământeşti să privească cerul.
- - - - - - - - - - -
Sfântul Apostol Petru, originar din orăşelul Betsaida Galileii, împreună cu fratele său, Sfântul Apostol Andrei, a fost un pescar harnic şi evlavios de pe malurile lacului Ghenizaret.
Om simplu, dar curat la suflet şi plin de evlavie, aştepta şi el, ca mulţi alţii, venirea lui Mesia, a Mântuitorului făgăduit. De aceea, când fratele său Andrei i-a adus vestea că a aflat pe Mesia şi a vorbit cu El, sufletul lui a fost cuprins de o nespusă bucurie.
Din clipa în care cunoaşte pe Domnul, Sfântul Petru se ataşează cu toată încrederea şi toată dragostea de El. Fără nici o şovăială răspunde chemării Mântuitorului, atunci când după pescuirea minunată, Domnul îl face din pescar, Apostol (trimis). Împreună cu ceilalţi apostoli,
Petru şi-a arătat dragostea pentru Hristos şi chiar dorinţa de a se jertfi pentru El. Această dragoste a împlinit ceea ce a început credinţa. Cu ocazia prinderii Mântuitorului în grădina Ghetsimani, zelosul şi înflăcăratul ucenic a scos chiar sabia ca să-şi apere Învăţătorul (Ioan XVIII).
Activitatea Sfântului Apostol Petru s-a sfârşit prin moarte martirică. Osândit la răstignire de împăratul Nero, el primeşte cu bucurie şi mângâiere sufletească jertfirea pentru Hristos, cerând însă să fie răstignit cu capul în jos, pentru ca şi în ultima clipă a vieţii sale pământeşti să privească cerul.
Sfântul Pavel, Apostol al neamurilor
- - - - - - - - - - -
Dacă prin alegerea şi chemarea la apostolat a Sfântului Petru, Mântuitorul vrea să arate că şi prin oameni simpli, dar cu suflet mare, se pot săvârşi lucruri minunate, prin alegerea şi convertirea Sfântului Apostol Pavel, Mântuitorul ne dovedeşte că dintr-un mare prigonitor al Bisericii se poate face, prin harul Său, un slujitor devotat, un zelos propovăduitor, dacă acesta răspunde cu încredere şi dragoste la chemarea Domnului.
Originar din Tarsul Ciliciei, fiu de fariseu din tribul lui Veniamin, tânărul Saul a primit o educaţie aleasă în familie şi apoi în şcoala marelui învăţat Gamaliel. Râvnitor pentru datinile strămoşeşti ale poporului său a fost mai întâi un aprig prigonitor al creştinilor, „mergând prin case şi târând bărbaţi si femei, îi da la temniţă” (Fapte VIII,8).
Dar pe drumul Damascului s-a petrecut minunea care l-a transformat în Apostol. Mântuitorul i s-a arătat şi l-a dojenit zicându-i: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” (Fapte IX,4). Zguduit sufleteşte de arătarea lui Hristos, el s-a convertit şi a devenit cel mai mare propovăduitor al Evangheliei. De acum înainte, viaţa Sfântului Apostol Pavel nu cunoaşte decât truda neobosită de ucenic al Domnului, căci s-a făcut tuturor toate, ca pe toţi să-i aducă la Iisus Hristos, fie iudei sau păgâni, robi sau oameni liberi, parte bărbătească sau femeiască. Credinţa lui vie şi puternică, dragostea lui jertfelnică pentru Domnul şi râvna Lui deosebită pentru adevărul Evangheliei sunt mănunchiul de alese virtuţi ce-i împodobesc sufletul. Pentru el, datoria de a vesti Evanghelia a fost o poruncă sfântă pe care a împlinit-o cu tot zelul.
Sf. Apostol Pavel a murit la Roma, ca martir, sub Nero, în anul 67, după tradiția creștină în aceeași zi cu Sfântul Apostol Petru, 29 iunie, care a rămas pânî astăzi ziua sărbătoririi lor în fiecare an.
SURSA
- - - - - - - - - - -
Dacă prin alegerea şi chemarea la apostolat a Sfântului Petru, Mântuitorul vrea să arate că şi prin oameni simpli, dar cu suflet mare, se pot săvârşi lucruri minunate, prin alegerea şi convertirea Sfântului Apostol Pavel, Mântuitorul ne dovedeşte că dintr-un mare prigonitor al Bisericii se poate face, prin harul Său, un slujitor devotat, un zelos propovăduitor, dacă acesta răspunde cu încredere şi dragoste la chemarea Domnului.
Originar din Tarsul Ciliciei, fiu de fariseu din tribul lui Veniamin, tânărul Saul a primit o educaţie aleasă în familie şi apoi în şcoala marelui învăţat Gamaliel. Râvnitor pentru datinile strămoşeşti ale poporului său a fost mai întâi un aprig prigonitor al creştinilor, „mergând prin case şi târând bărbaţi si femei, îi da la temniţă” (Fapte VIII,8).
Dar pe drumul Damascului s-a petrecut minunea care l-a transformat în Apostol. Mântuitorul i s-a arătat şi l-a dojenit zicându-i: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” (Fapte IX,4). Zguduit sufleteşte de arătarea lui Hristos, el s-a convertit şi a devenit cel mai mare propovăduitor al Evangheliei. De acum înainte, viaţa Sfântului Apostol Pavel nu cunoaşte decât truda neobosită de ucenic al Domnului, căci s-a făcut tuturor toate, ca pe toţi să-i aducă la Iisus Hristos, fie iudei sau păgâni, robi sau oameni liberi, parte bărbătească sau femeiască. Credinţa lui vie şi puternică, dragostea lui jertfelnică pentru Domnul şi râvna Lui deosebită pentru adevărul Evangheliei sunt mănunchiul de alese virtuţi ce-i împodobesc sufletul. Pentru el, datoria de a vesti Evanghelia a fost o poruncă sfântă pe care a împlinit-o cu tot zelul.
Sf. Apostol Pavel a murit la Roma, ca martir, sub Nero, în anul 67, după tradiția creștină în aceeași zi cu Sfântul Apostol Petru, 29 iunie, care a rămas pânî astăzi ziua sărbătoririi lor în fiecare an.
SURSA
