”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Tu, om frumos căzut din Rai, in lumea cea straină,
Opreste-te o clipă, stai, priveste spre Lumină...
Un Soare Bland a răsărit si care nu apune,
Opreste-te o clipă stai, desparte-te de lume...
Clădesti, inalti, zidesti palate ce fi-vor o ruină,
Iubesti doar trupul care maine va fi pămant si tină.
Priveste-n casa sufletului tău, si vezi că iti lipseste,
Ceva ce nu poti sti acum, dar sufletul tanjeste.
Crezi, că de esti bogat si ai, averi nenumărate,
N-ai sa plătesti si tu candva, tributul către moarte?
Crezi c-ai să poti să o opresti cu bani sau giuvaere,
Sau crezi că tu, fiind bogat, făptura ta nu piere?
E viata noastră efemeră si trecătoare-i lumea,
In suflet să-ți aduni comori, aici este minunea.
Aici ar trebui să aduni, averi nenumărate,
Ca să plătesti acele vămi ce azi ti se par departe.
Sunt unii care iti soptesc:,,Trăieste-ti aici viata !
Si nu gusta amarul ei, culege-i doar dulceata!",
Dar gustul care, poate acum, iti pare a fi dulce,
E doar otrava care maine, usor spre iad te duce.
Tu, om frumos, esti plamădit de Mana cea Divină,
Tu esti făcut din lutul sfant, in Cerul de Lumină,
Trimis ai fost să te sfintesti in lacrimi si durere,
Cum Insusi Fiul Prea Inalt, n-a fost crutat de ele.
Preot Ioan.
