”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Am fost strain de tine, am fost pribeag in lume,
Trait-am tineretea cu visele-mi nebune!
Am socotit ca timpul ce-l am, nu se sfarseste,
Am socotit ca viata de rele ma fereste,
Nu am stiut ce-amar si crud este tributul,
Placerilor ascunse ce imi sapau mormantul!
Nu am stiut ca-n varful placerilor desarte,
Pandeste-ntunecata si sta vicleana moarte,
Strigat-am catre Tine, Lumina mea sa fii,
Sa ma ridici din bezna, sa-mi faci din noapte zi.
Intorsu-m-am la Tine, eu, fiul ratacit,
Ce Sfanta-Ti mostenire in van am risipit,
Sa schimbi Tu, a mea zdreanta in haina de lumina,
Si sa m-asezi iar, Doamne, in Sfanta Ta Gradina!
Preot Ioan.
.
