..PREOTUL DUHOVNIC..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                

Bucuria mea, Sfantul Paisie Aghioritul spune asa: “Fara preoti duhovnici buni, se umplu spitalele de psihiatrie”. Fiecare crestin ortodox trebuie sa traiasca ca un “atlet al credintei”, adica, sa nu fie nici rece, nici caldicel in credinta, ci fierbinte si sa aiba neaparat parinte duhovnic. Preotul duhovnic, este o “calauza duhovniceasca” in drumul catre Hristos. Un duhovnic bun, este un invatator bun. Fara un duhovnic bun ne sufla “vantul ispitelor” si ne poarta pe unde vrea el. Dintre toate vredniciile omenesti, cea mai inalta este aceea de a sluji lui Dumnezeu ca preot. Preotul este indirect in slujba oamenilor, dar de fapt este in slujba lui Dumnezeu, este OMUL LUI DUMNEZEU (O ANTROPOS TEU), cum il numeste Biblia pe Timotei (1 Timotei 6:11). Preotii din Vechiul Testament aveau puterea de a curati trupul de lepra, pe cand preotii crestin ortodocsi au puterea de a curati sufletul de lepra pacatelor. Marturisirea pacatelor inaintea duhovnicului este o necesitate sufleteasca si o porunca dumnezeiasca. Atunci cand sufletul omenesc se simte impovarat de pacate, el cauta sa-si regaseasca echilibrul prin spovedanie. Mana preotului poate sa-ti dea:,DEZLEGARE de PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (Viata ta vesnica), lucruri care nu ai de unde sa le iei. 

                                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                                               Preot Ioan .

Doamne lisuse Hristoase,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                           

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu, cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea, Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai îndepărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în Rai. Îngroapă păcatele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa, Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima, care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, iar a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii, şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi slujitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru ca prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutor, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci. Amin