Ceruri se deshid, Porţi de Rai se văd
Bunii n-or să moară, chiar de-o fi prăpăd...
Vremea de se schimbă, tot aşa va fi
Până la-nălţarea Ei... Sfintei Marii...
Vara , azi se ceartă cu Toamna ce vine
Frunza-ngălbenşte şi schimbă destine
Poama se-ndulceşte, roua-ntinereşte
Şi nimic ce-i verde, de azi nu mai creşte...
Ne schimbăm la faţă, dar numai în bine
Eu te iert pe tine , tu mă ierţi pe mine
Rouă-ţi dăruiesc să te speli pe faţă
Tinereţea , azi riduri îţi îngheaţă...
Fetele-şi ghicesc soarta în fântâni
Ne-ncepute, noaptea când apun furtuni...
Şi faţa oglinzii stă acoperită
Astăzi nu se lasă mai deloc privită...
Ceru-i mai albastru , azi, ca niciodată
Toamna ne deschide cu galben o poartă
Spre melancolie şi-aşteptare verde
Amintiri în ploi de lacrimi le-om pierde...
Vio Petre
