”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Când
ne-ai atins cu mângâieri divine
Cu
necredință noi Te-am alungat,
Ne-am
încuiat în case fără Tine
Și
Te-acuzăm că ești mereu plecat.
Ne-am
lepădat bătrânii în aziluri,
Lăsându-i
pustiiți și întristați,
Uitat-au
și de aripi și de triluri
Și
ne mirăm cât suntem de uitați.
Dar
Tu ne-aștepți mereu cu bunătate
Să
ne întoarcem, fiii rătăciți,
Lăsând
în urmă orice răutate
Și
să ne-mbrățișăm iar fericiți.
Purtând
pe chipuri rănile de „mască”,
Ce
zâmbetul ne-a răstignit din greu
Să
fim iar toți o horă românească
Și
să cântăm: „Cu noi e Dumnezeu”.
Ne-am
încuiat copii-n „turnul școlii”
Să-i
crească cine-o știi că „doar plătim”,
Le-am
atârnat în spate portofolii
Și
ne-ntrebăm „Când Doamne să-i iubim?!
Că
timpul înseamnă bani și banii strigă:
La
luptă! Dacă vrei să fi «sus»,
«Respectul»
cu avere se câștigă,
Nu
stând și ascultându-L pe Iisus!”.
Dar
Tu ne-aștepți mereu cu bunătate
Să
ne întoarcem, fiii rătăciți,
Lăsând
în urmă orice răutate
Și
să ne-mbrățișăm iar fericiți.
Purtând
pe chipuri rănile de „mască”,
Ce
zâmbetul ne-a răstignit din greu
Să
fim iar toți o horă românească
Și
să cântăm: „Cu noi e Dumnezeu”.
Ne-am
implantat în ochi televizoare
Și-n
loc să Te-ascultăm, Te-am repezit,
Ți-am
pus pe răni petreceri și grătare
Și-acum
strigăm „De ce ne-ai părăsit?!”
Acum
când teama ne-a pătruns în piepturi
Răpindu-ne
puterea de-a cânta,
Te
acuzăm că ne-ai redus din drepturi
Atunci
când ne-ai ținut în palma Ta.
Dar
Tu ne-aștepți mereu cu bunătate
Să
ne întoarcem fiii rătăciți,
Lăsând
în urmă orice răutate
Și
să ne-mbrățișăm iar fericiți.
Purtând
pe chipuri rănile de „mască”,
Ce
zâmbetul ne-a răstignit din greu
Să
fim iar toți o horă românească
Și
să cântăm: „Cu noi e Dumnezeu”.
