ICONOMUL CREDINCIOS

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

M-a pus Hristos să-L dau la oameni,
Nu să-L “păzesc” de credincioși,
De frica aia că vezi, Doamne,
Sunt necurați și păcătoși.

Păi câtă frică să îmi fie
Să-L dau pe Domnul din Potir
Unui creștin de omenie
Ce intră des sub patrafir?

Păi dacă n-are ce să-mi spună
Când îl întreb ce-a mai greșit,
Aceasta nu-i dovada bună
Că-i numai bun de-împărtășit?..

În loc să facem “cum se face”,
Urmând tradiții din Fanar,
Zic eu, mai bine ne-am întoarce
La deasa-împărtășire iar

Căci “mult și gras” este Vițelul
Pe Care Tatăl ni L-a dat
Și a umplut cu Sânge Mielul
Potirul binecuvântat.

La Nunta lui Hristos se vine
În straie albe de nuntaș,
Dar nu se întinează haina
Cu o plimbare prin oraș.

Îmi este mare bucurie
Când Îl mănânc pe Dumnezeu,
Dar când Îl dau la parohie
Mă bucur și mai tare eu

Și când voi fi trimis de Tatăl
La Judecata lui Hristos,
Eu sper să spună Domnul: “Iată-l
Pe iconomul credincios!”
amin 

"ȘI DIN IZVORUL CEL FĂRĂ DE MOARTE GUSTAȚI"..

Este foarte ciudat faptul că unii preoți strigă cu Potirul în mână "apropiaț-vă", iar în privat se leapădă de aceste cuvinte, prin interziceri de genul: "Nu se poate, nu au trecut nici măcar 40 de zile de când v-ați împărtășit ultima dată". Păi cum vine asta?.. "Apropiați-vă", dar stați departe?! Ne hotărâm o dată ce vrem de la Sfânta Liturghie? Ce a devenit Sfânta Liturghie, un pretext pentru a aduna pomelnicele?.. Da, adunăm și pomelnicele, dar Sfânta Liturghie este Cina Domnului și ar trebui SĂ PLÂNGĂ INIMILE ÎN NOI atunci când în fața Sfântului Potir apar numai doi-trei copilași. Dumnezeu Tatăl este Împăratul Care oferă Cina; Hristos este Vițelul cel gras care se pune pe masă, "Vițelul cel mult", cum Îl numește Sfântul Ioan Gură de Aur, "Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii", cum Îl numește Sfântul Ioan Botezătorul. Iar eu, preotul, cine sunt? Sunt sluga trimisă de Tatăl ca să invite la cină! Păi cum să-i țin departe pe cei pe care trebuie să-i invit?.. Bineînțeles, am spus de la început, trebuie spovedanie, dar nu înaintea fiecărei Sfinte Liturghii, ci atunci când se adună murdărie mai mare în suflet. "Căci este și păcat care nu e de moarte", zice Sfântul Apostol Pavel. Căci o astfel de mărturisire continuă a credincioșilor nu este posibilă în bisericile de parohie. Care preot stă continuu să spovedească?.. Tocmai de aceea preoții, neputând să stea veșnic la mărturisit, nici nu mai împărtășesc. S-a creat așa, o tradiție comodă, celebra sintagmă "în cele patru posturi de peste an". Dar aceasta nu are nici o legătură cu Dogmatica Sfintei Biserici, ci cu comoditatea clerului și a poporului. Am mai îndemnat eu lume la mărturisit păcatele după două săptămâni de la spovedania anterioară și ce credeți că auzeam? "Ăăăă.. Nici nu știu ce să vă spun.. POATE am vorbit aiurea, POATE am privit aiurea. POATE am gândit aiurea". Și pentru acest POATE eu să-ți dau dezlegare? Și cum să o dau? " Se dezleagă robul - roaba lui Dumnezeu care POATE a păcătuit"? Dragii mei, eu în scaunul spovedaniei sunt om concret, mie trebuie să îmi vii cu lucruri clare. Deci văzând eu că după împărtășire oamenii se păstrează suficient de curați, fiind atenți cu moralitatea lor, i-am chemat se se cuminece mai des, după o spovedanie mai multe duminici la rând. Să se bucure de Dumnezeu, drăguțul de El, să râdă inimile în ei de la revărsarea Harului, să cineze cu Hristos Dumnezeu, să stea la taifas cu Mântuitorul lor. Efectul? Sfințirea și îndumnezeirea! Trezvia duhovnicească, întărirea puterilor sufletești, luminarea minții, îmblânzirea sufletului, îndulcirea inimii. Ehei, după opt ani de împărtășire continuă cu Dumnezeieștile Taine, nu mai sunt enoriașii mei cum erau când i-am cunoscut eu.. Au crescut foarte mult duhovnicește. Acum spuneți-mi dumneavoastră, este adevărat că după roade se cunoaște pomul? Și ce poate rodi prezența fizică a Dumnezeului nostru Iisus Hristos în noi, decât bunătate, blândețe și smerenie?..

Vă rog să nu mai faceți comentarii contrarii la postarea mea până nu veți pune în practică ceea ce vă spun. În Italia se spune "provare per credere", adică probează ca să te convingi. "Gustați și vedeți că bun este Domnul". Atât de bun..

https://www.facebook.com/photo/?fbid=3190232791274848&set=a.1500584246906386

V-AȘ MAI SPUNE CÂTE UNA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

V-aș mai spune câte una,
Însă nu prea am ce spune,
De aceea, dragi prieteni,
Vă îndemn la rugăciune,

Căci cu „spusurile” noastre
Vremea trece, timpul zboară
Și-o să vină ziua-n care
Tare rău o să ne pară

Că am risipit atâta
Vreme pentru rugăciune;
Candelele noastre-s pline
Numai cu deșertăciune,

N-am pus undelemn în ele,
Ca să-L așteptăm pe Mire,
Ocupați cu flecăreala,
Curioși fiind din fire.

De aceea, dragi prieteni,
Vă îndemn la fapte bune
Iar din ele cea mai mare
Este sfânta rugăciune.

Nu aș vrea în „ziua-aceea”
Să dați vina voi pe mine,
Că v-ați fi rugat, adică,
Mult mai mult și mult mai bine,

Însă vezi, curiozitatea
V-a fost pusă la-ncercare
De „părintele acela”
Cu o zilnică postare.

V-aș mai spune câte una,
Dar tăcerea mi-am impus-o.
Dacă mă gândesc mai bine..
Una astăzi tot v-am spus-o!
(13 mai 2026)

Sorin Croitoru

Tu nici nu stii...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Tu nici nu știi cât doare lipsa ta copile,
Cât de departe mi-ești și cât îmi ești de drag,
Mă rog la DOMNUL să-mi dea zile
Să te mai văd odată-n prag.

 
De ce în țara ta n-ai bani nici pentr-o pâine ?
Eu am făcut tot ce-am putut,
Dar fără tine, zilele de mâine ,
Nu vor mai fi la fel ca cele ce-au trecut.

 
Și înainte noi eram săraci, cu griji și cu nevoi
Dar aveam unde să plecăm la muncă,
Ce face țara asta pentru voi,
De ce plecați în țări străine, slugă ?

 
V-au rupt de glie și de neam niște mișei hulpavi,
Va mint că ei ne vor schimba poporul ,
Dar noi suntem în țara nostră sclavi
Și n-avem bani să semănăm ogorul.

 
Tu nici nu știi cât doare lipsa ta copile,
Îmi ești departe mie, țării tale,
Habar nu ai că țările străine
Nu dau pe libertatea noastră trei parale.
Ai spus că îți vrei țara înapoi,
Dar ce-ai să faci cu ce-a rămas din ea, copile ?

 
autor...Dorin Dumitriu.

PENTRU CE SE DĂ STĂPÂNUL?

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Pentru ce Se dă Stăpânul
Să-L consume omenirea?
Pentru ca mâncându-I Trupul,
Să li se sfințească firea

Și sorbind din SfântuI Sânge
Să se spele de păcate
Ca să poată să ridice
Către Tatăl mâini curate.

Pentru ce S-a dat Stăpânul
Să-L mănânce toți creștinii?
Pentru ca intrând, să ardă
Bălăriile și spinii,

Toate poftele viclene
Toate patimile rele,
Toate gândurile negre
Cu-al Său Sânge să le spele.

Pentru ce Se dă Stăpânul
La Altare din Potire?
Ca să îndumnezeiască
Pământeasca noastră fire,

Ca fiind părtași cu Dânsul,
Să gustăm și înfierea,
Ca nu slugi, ci fii și fiice
Să ne prindă Învierea!

Pentru ce Se dă Stăpânul
Într-o mică picătură?
Pentru ca, fiind Iubire,
Să ne vindece de ură,

Să nu fie doar în ceruri
Dragoste și armonie,
Ci și-acum, în viața asta,
Dragoste-între noi să fie.

Pentru ce sub chipul pâinii
Domnul ni Se dă spre hrană?
Nu e El al doilea Șarpe,
Nu e El a doua Mannă?

El pe cele învechite
Nu le înnoiește, oare?
Nu e El Păstorul Care
Le hrănește pe mioare?

Nu e El Samarineanul
Care vindecă rănitul?
Nu e Alfa și Omega,
Începutul și sfârșitul?..

Domnul nostru din Potire
Ni Se dă ca Hrană Vie.
Să nu pierdem, dragi prieteni,
Nici o Sfântă Liturghie,

Să luăm Merindea Sfântă
Pentru-a noastră mântuire
Și primind în noi Iubirea,
Să ne umplem de iubire.
amin

CE-MI MAI RĂMÂNE?..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Eu n-am știut ce-i pocăința,
Căci la-'nceput nu Te iubeam;
În suflet nu aveam credința,
Nici dor de Tine nu aveam.

Abia când Ți-am primit lumina
În sufletul întunecat,
Am înțeles ce mare-i vina
Pentru căderea în păcat,

Căci Tu, iubindu-mă pe mine,
Ai fost atât de-ascultător,
Iar eu, neascultând de Tine,
Din nou pe Cruce Te omor!

Doar în genunchi, la rugăciune,
Eu am putut să înțeleg
Că pofta este urâciune
Și-am vrut de ea să mă dezleg.

Poftind a lumii frumusețe,
Eu am văzut, și văd și-acum,
Cum Tu, cu jale și tristețe,
Mă părăsești pe-al vieții drum..

Dorind să fiu slăvit de lume,
(Un drept ce este doar al Tău),
Și neslăvind Preasfântu'-Ți Nume,
M-ai dat pe mâna celui rău.

Și m-ai golit de fericire,
Lăsându-mă orfan și trist,
Căci fără calda Ta iubire,
Ce rost mai are să exist?..

Aceasta-mi este pocăința:
Durerea mea că am căzut,
Amestecată cu dorința
De-a regăsi ce am pierdut..

Suspinuri inima îmi naște
Și lacrimi ochii-mi izvorăsc;
Încep păcatul a-mi cunoaște
Și cunoscându-l, îl urăsc!

Nimic n-aș vrea să mă despartă
De Tine, Dumnezeul meu,
Dar necăderea e o artă
Și cere rugăciuni mereu..

Târziu Te-am cunoscut pe Tine,
Devreme am făcut ce-i rău;
Cu greu sfințenia se ține,
Ușor se-alunecă în hău!

În clipa asta, ce-mi rămâne?
Să-mi curgă lacrimi pe obraz
Și-'nlăcrimat, să-Ți cer, Stăpâne,
Să-mi vindeci viața de necaz!

Nu mai trăim la începuturi,
Când oamenii cădeau cu greu,
Făcându-și din credință scuturi
Și-'n lupte biruind mereu..

Acum rămâne doar căința
Pentru acei ce Te iubesc,
Căci Tu îi speli cu pocăința
Pe cei ce dragostea-Ți rănesc.

Și eu Îți cer, Iisuse Sfinte,
Cuvântul Tatălui Cel Viu:
Dă-mi lacrimi multe mai 'nainte
De-a fi cu-adevărat târziu!
amin

POCĂINȚA MEA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Demult eu nu plângeam, Iisuse ,
Căci nu știam a Te iubi,
Dar când Te-am cunoscut mai bine
Am plâns în fiecare zi,

Căci lacrima e picătura
Ce se prelinge-ncetișor
Din ochi, dar vine din adâncuri,
Din sufletul cel plin de dor.

Eu nu știu altă pocăință,
Decât să plâng în taina mea
De dorul Tău, Iisuse Sfinte,
Atunci când nu Te pot vedea.

Când Harul nu mai vrea să vină
Și eu nu Te mai pot simți,
Atunci e suferință mare,
Atunci încep a mă căi.

Eu nu am învățat din carte,
Hristoase, să mă pocăiesc.
Eu simt durerea mea profundă
Când nu mai pot să Te găsesc,

Atunci îmi este dor de Tine,
Și plâng cu sufletul zdrobit:
Dacă aceasta-i pocăința..
De multe ori m-am pocăit!

De câte ori mi se întâmplă
Să lăcrimez nemângâiat,
E pentru că-s orfan de Tine
Din cauza la vreun păcat

Și-atunci urăsc nespus păcatul,
Da, îl urăsc desăvârșit,
Și plâng de dorul Tău, Iisuse,
Căindu-mă că am greșit.

De când Te-am cunoscut mai bine
Și-am început să Te iubesc,
Am învățat ce-i pocăința
Și-am început să mă căiesc,

Căci nu e dragoste pe lume
Să nu aducă-n suflet dor,
Și nu e dor să nu aducă
În suflet plâns chinuitor,

Deci dacă iadul reprezintă
Un loc în care nu ești Tu ,
Atunci mă tem de locul ăsta,
Căci nu vreau fără Tine, nu,

Și Te implor în rugăciune:
Chiar dacă uneori mă cerți,
Să nu mă lepezi de la Tine,
Ci să Te-nduri și să mă ierți,

Și să cobori după o vreme
În taina sufletului meu,
Iar eu, la fel ca Sfântul Toma,
Să Te ador ca Dumnezeu.
Amin
(05 mai 2026)

Rugăciunea de dimineaţă

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)`

Somnul este asemănat de sfinţii părinţi cu moartea, iar trezirea de dimineaţă cu învierea. Vremea de afară este un factor care ne poate schimba starea pe care o vom avea dimineaţa. Sfinţii părinţi spun că pe cei încă plini de patimi, starea vremii îi poate influența, dar pe cei nepătimași, plin de Duhul Sfânt, nimeni şi nimic nu le poate lua bucuria apropierii de Dumnezeu. Se poate ca uneori să fim treziţi de un telefon sau de cineva care sună la uşă iar toate aceste interacţiuni cu persoanele care ne-au trezit îşi pun amprenta în bine sau în rău asupra noastră.

 Se poate ca uneori să ne trezim cu dureri de cap sau de spate, sau să ne trezim la fel de obosiţi pentru că am dormit prea puţin sau prea zbuciumaţi de griji.

Aşa stând lucrurile vedem că sunt o mulţime de factori care dimineaţa ne pot schimba starea noastră duhovnicească (starea psihologică) şi implicit felul în care ne vom comporta cu cei din jur pe parcursul zilei şi modul în care vom rezolva problemele pe care le întâmpinăm. Indiferent de vârsta şi viaţa pe care o avem, scopul nostru în fiecare zi stă în porunca dată de Domnul Iisus Hristos: „Să vă iubiţi unul pe altul.

 Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul”. Ioan 13, 34).

 Patimile noastre şi ispitele de la diavol ne vor împiedica mereu să împlinim această poruncă de-a lungul zilei. Din acest motiv avem mare nevoie Dumnezeu în fiecare dimineaţă, El fiind singurul care poate schimba grijile noastre în probleme deja rezolvate, supărarea în bucurie, deznădejdea în speranţă, întunericul din sufletul nostru în lumină. Rugaţi-vă mereu dimineaţa, aruncaţi-vă grijile în faţa lui Dumnezeu! Spuneţi: „Doamne am de rezolvat cutare lucru dar mi-e frică că n-o să reuşesc.. se pot întâmpla multe care să mă împiedice să reuşesc.. ajută-mă!”. Rugaţi-vă în faţa Lui zicând rugăciunile dimineții. Dacă aveţi vreme şi v-aţi trezit din timp faceți-vă canonul de rugăciune pe care vi l-a rânduit părintele duhovnic, pentru că seara veţi fi obosiţi şi-l veţi face cu greu.

 Citiţi din Sfânta Scriptură măcar câteva pasaje sau un capitol întreg, căci multă bucurie şi nădejde vă va da. Veţi simţi cum vă va lumina Dumnezeu descoperindu-vă înţelesuri adânci ale cuvintelor Sale, care vă vor călăuzi pe tot parcursul zilei. Faceţi câteva metanii sau mai multe în faţa icoanei Mântuitorului, pe măsura puterilor şi ziceţi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu milueşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)!”. 

Faceţi metanii şi la icoana Maicii Domnului şi la icoanele sfinţilor ocrotitori ai casei sau căsniciei voastre. Cereţi-i lui Dumnezeu ajutor pentru tot ce veţi face în timpul zilei şi vă veţi minuna de micile minuni pe care le veţi trăi până seara. În drum spre şcoală, spre serviciu sau către locul în care mergeţi, rugaţi-vă în gând pentru cei pe care-i întâlniţi. Nu judecaţi pe nimeni! Osândiţi-vă în toate pe voi şi pe ceilalţi priviţi-i ca pe oameni curaţi şi fără vină. Daţi milostenie celor care vă cer, şi nu vă întoarceţi faţa de la nimeni care întinde mâna, aşa cum Dumnezeu niciodată nu-şi întoarce faţa de la noi chiar dacă nu merităm să primim mila Sa. 

Aşa făcând vom pune început bun fiecărei zile şi fiind împreună cu Dumnezeu nu ne vom teme de nimic. Oriunde aţi fi, orice aţi face, dacă nu vă descurcaţi, cereţi ajutorul lui Dumnezeu în gând, iar dacă totul vă merge bine mulţumiţi-i clipă de clipă.

PLÂNG ȘI EU..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Plâng și eu cum plâns-a Petru după ce Te-a renegat,
Căci de câte ori căzut-am în păcate, Te-am trădat..
Plâng și eu cum plâns-a Pavel după ce Te-a prigonit,
Căci de câte ori greșit-am, eu din suflet Te-am gonit..

Plâng și eu precum femeia care Te ungea cu mir
Pe picioare de duhovnic, ghemuit sub patrafir,
Pentru grelele-mi păcate ce-am promis să nu mai fac
Și-am făcut apoi prea multe.. Plâng acum, suspin și tac..

Plâng și eu ca desfrânata ce făcuse adulter,
Plâng acum și mi-e rușine să privesc în sus spre cer..
Mi-au ieșit din ochi izvoare și ud praful de pe jos,
Fiindcă știu, Iisuse Doamne, că sunt mare păcătos..

Poate plânsul nu-i degeaba, poate-i cel mai mare dar,
Poate mă botezi cu lacrimi și în ele picuri har..
Poate mila Ți Se-arată chiar prin faptul că suspin,
Poate-i semn de mântuire însuși sufletescu-mi chin..

Eu nu caut explicații, despre plâns știu doar atât
Că Te-ai depărtat de mine și sunt tare amărât
Și de dorul Tău, Iisuse, fruntea mi-o aplec umil,
Iar în multa mea tristețe, plâng cum plânge un copil..

Bun e plânsul, căci alină sufletul îndurerat,
Dar mai bună-i calea sfântă, fără viață în păcat..
Bun e plânsul, căci împacă omul cu Hristosul lui,
Dar mai bună este viața după Legea Domnului!

Pentru ce-am lăsat în urmă, Doamne, dă-mi să plâng mereu,
Pentru viața ce urmează, Tu sfințește traiul meu,
Dă-mi tărie de apostol și răbdări de mucenic,
Dă-mi curaj să țin departe și păcatul cel mai mic!

Nu mai vreau să fac păcate și să plâng în urma lor,
Ci-mi doresc o viață sfântă, Bunul meu Mântuitor.
Nu mai vreau să plâng la Tine după ce întâi greșesc,
Ci în fapte și-n cuvinte vreau de-acum să Te slăvesc!

TE CHEM CA SIMON PETRU..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Mă afund ca Simon Petru nu în apă, ci-n păcate
Și ca el Te chem cu frică: Doamne, vino de mă scoate,
Fiindcă știu că doar o clipă de m-am depărtat de Tine,
Mă voi îneca în patimi și s-a terminat cu mine!

Se ridică-n valuri viața, de necazuri, nu de apă
Și Te chem ca Simon Petru: Doamne, vino de mă scapă,
Fiindcă știu că doar o clipă de-am pierdut a Ta putere,
Mă voi îneca în plânsuri de amar și de durere..

Ce-i făptura omenească fără sfânta Ta iubire?..
Cum să câștigăm în lupta pentru-a noastră mântuire,
Dacă Îți întorci o clipă de la noi preablânda-Ți Față?..
Fără Tine, Doamne Sfinte, cum vom birui în viață?..

Doamne, știu că ai o mână ce din ceruri se întinde
Și pe cel ce Te imploră, ca pe Petru îl cuprinde..
Dă-ne tuturor credință și o inimă umilă,
Ca strigându-Te pe Tine, s-avem parte de-a Ta milă!

amin

SF. PETRU

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                  

Petru era un om dintr-o bucată, extrovertit, sincer "pân' la Dumnezeu". Se bucura din tot sufletul, se mânia din tot sufletul. Cu mâna aceea de care l-a apucat Hristos când l-a scos din mare, cu mâna aceea i-a tăiat urechea lui Malhus. Cu gura aceea cu care a strigat: "Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu!", cu gura aceea s-a jurat că nu-L cunoaște pe Hristos. Cu brațele acelea vânjoase care au mânuit mrejele zeci de ani de zile, cu brațele acelea a cărat coșul plin de rămășițe după înmulțirea minunată a pâinilor. Petru este icoana noastră, a tuturor, amestec de virtute și păcat, de curaj și de lașitate, de înțelepciune și de prostie, de lumină și de întuneric. I-a pus Hristos o cheie a Raiului în mână, ca să ne arate nouă că da, a păcătoșilor este Împărăția lui Dumnezeu, a păcătoșilor care strigă la Iisus: "Doamne, scapă-mă!", a păcătoșilor care "plâng cu amar" pentru păcatele lor, a păcătoșilor care înțeleg după o viață de căderi că numai în Hristos este urcare și numai cu Duhul Sfânt este zbor..
A doua cheie a Raiului i-a dat-o Domnul lui Pavel. Pavel acesta era un mare zelos, tânjea după Legea lui Dumnezeu. Dar la început nu știa ce-i dragostea adevărată. A prigonit creștini, a făcut oameni să plângă din cauza lui. Pentru legea lui Dumnezeu.. 

Nu știa el că "Dumnezeu este iubire". Și ce-a făcut Hristos cu el? I-a vorbit câteva clipe! "Saule, Saule.." Dar acest "Saule. Saule.." i-a răsunat în urechile sufletului toată viața ca cea mai minunată dintre simfonii, simfonia dragostei lui Dumnezeu față de om.. A luat Pavel bice pe spinare, a fost aruncat prin închisori și prin circuri, s-a luptat cu fiarele sălbatice, a fost bătut și huiduit de păgâni prin cetăți.. Nimic nu l-a oprit! "Saule, Saule.." Auzea în suflet și ardea intima lui de iubirea Domnului nostru.. Și așa a biruit, și așa a luat cununa..

Deci noi astăzi știm ceva despre sfinții lui Dumnezeu. Știm că nu ei singuri s-au sfințit, ci Hristos i-a sfințit. Știm că Domnul a fost puterea lor, știm că dragostea de Hristos mântuiește. Cum să rămânem pe jos atunci când ne împiedicăm? Cum să deznădăjduim, când Biserica însăși este zidită pe pocăința a doi păcătoși, pe lacrimile lor smerite? S-a umplut Raiul, s-a umplut Raiul, dragii mei, s-a umplut Raiul de oameni cu inimi de carne, cu oameni care au cunoscut iubirea lui Hristos. Mâine îi prăznuim pe cei mai mari dintre apostoli, pe "cei mai mari dintre egali", cum se zice. Ei sunt noi, noi putem să devenim ei. Cu o singură condiție: să tânjim după Hristos. Petre, Petre, Saule, Saule.. Iubirea este temelia Bisericii. Iubirea lui Hristos față de noi, iubirea noastră față de El..

 Hai cu Doamne ajută.

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Sfintii%20Petru%20si%20Pavel

ICONOMUL CREDINCIOS

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

M-a pus Hristos să-L dau la oameni,
Nu să-L “păzesc” de credincioși,
De frica aia că vezi, Doamne,
Sunt necurați și păcătoși.

Păi câtă frică să îmi fie
Să-L dau pe Domnul din Potir
Unui creștin de omenie
Ce intră des sub patrafir?

Păi dacă n-are ce să-mi spună
Când îl întreb ce-a mai greșit,
Aceasta nu-i dovada bună
Că-i numai bun de-împărtășit?..

În loc să facem “cum se face”,
Urmând tradiții din Fanar,
Zic eu, mai bine ne-am întoarce
La deasa-împărtășire iar

Căci “mult și gras” este Vițelul
Pe Care Tatăl ni L-a dat
Și a umplut cu Sânge Mielul
Potirul binecuvântat.

La Nunta lui Hristos se vine
În straie albe de nuntaș,
Dar nu se întinează haina
Cu o plimbare prin oraș.

Îmi este mare bucurie
Când Îl mănânc pe Dumnezeu,
Dar când Îl dau la parohie
Mă bucur și mai tare eu

Și când voi fi trimis de Tatăl
La Judecata lui Hristos,
Eu sper să spună Domnul: “Iată-l
Pe iconomul credincios!”
amin

TU MĂ DUCI LA VIAȚĂ, DOAMNE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                      

de Preot Sorin Croitoru

Doamne, eu Te-am dus la moarte
Prin păcatul mult al meu.
Tu m-ai dus la viață însă,
Înviind ca Dumnezeu.

Eu Te-am dus la spini și Cruce,
La piroane și oțet;
Tu mă iei frumos pe umeri
Și mă porți încet, încet..

Eu Ți-aduc numai durere
Prin neascultarea mea;
Tu-mi verși untelemn pe rană,
Ca să-mi vindeci firea rea.

Eu sunt pururea în fugă,
N-am nici timp să Te privesc;
Tu îmi bați mereu la ușă,
Poate-oi vrea să Te primesc..

Tu repari, eu stric în grabă,
Tu creezi iar eu distrug.
Tu mă cauți cu răbdare
Căci mă vrei, eu însă fug.

Dragostei adevărate
Nu-i rezistă vreun zăgaz.
Tu faci totul pentru mine,
Eu în schimb Îți cer răgaz..

Tu ești foc, eu doar cenușă,
Tu ești flacără, eu fum;
Tu ești rug ce nu se stinge,
Eu sunt doar un pic de scrum..

Multe lucruri fac eu, Doamne,
Pentru care Te mâhnești.
Alții ar pleca îndată,
Tu.. tot lângă mine ești.

Te comporți ca un prieten,
Cel mai bun și devotat,
Nescârbindu-Te de mine
Nici când zac în vreun păcat,

Ci de am căzut în patimi
Îmi șoptești în gând mereu
Că Tu ai murit pe Cruce
Ca să scap de moarte eu,

Deci atunci când din negrijă
Mă împotmolesc și cad,
Mă îndemni la ridicare,
Că-i păcat să merg în iad..

Cel ce ai murit pe Cruce
Ca să speli al meu păcat
Viața veșnică în ceruri
Mi-o dorești neîncetat,

De aceea, Tu, Iisuse,
Cel ce-ai înviat din morți,
Ca pe oaia cea pierdută
La pășunea Ta mă porți

Și deși mă simt nevrednic,
Prind curaj de la tâlhar:
Mântuirea Ta, Iisuse,
Nu-i pe merit, ci e dar!

ÎNTREBAREA DIFICILĂ

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

“Ce-i moartea, tati?”, într-o seară
M-a întrebat fetița mea.
Cu ochii triști i-am spus fetiței
Că moartea-nseamnă.. a pleca,

Dar e plecarea într-o țară
Departe, unde-i Dumnezeu..
Și când am spus aceste vorbe
Un “of” ieși din pieptul meu,

Căci e adevărat că unii
Se duc la Dumnezeu Cel bun,
Dar alții, vai, se duc la chinuri,
Iar asta nu puteam să-i spun,

Și chiar de oamenii de treabă
Se duc la Dumnezeu în Rai,
În urma lor rămâne jale
Și doruri arzătoare, vai..

Și a văzut atunci fetița
Că tare m-am mai întristat,
Și nu înțelegea micuța
De ce-s atât de tulburat.

Vedeți, prieteni, eu ca preot
Ațâția morți am prohodit..
Atâtea lacrimi și suspine,
Atâta dor neostoit..

Atâta jale izvorâtă
Din dorul celor ce-i iubeau,
Atâtea haine strânse-n brațe
Ce până ieri îi cuprindeau,

Atâtea mame fără lacrimi,
Căci le-au secat de-atâta plâns,
Ei, dragii mei, în anii ăștia
Atâtea-n suflet mi s-au strâns..

Și-am preferat să schimb subiectul,
Și-atât i-am zis la puiul meu:
“Ce-i moartea? E când pleacă omul
Departe,-n cer, la Dumnezeu..”

Iar ea a înțeles deodată
Și-atât a spus, privind în jos:
“Să nu mori, tati, niciodată!”
Iar eu am plâns neputincios..

(14 mai 2026)

PĂCAT, POCĂINȚĂ, SPOVEDANIE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                   
partea a doua

Nu poate fi vorba despre pocăință atunci când omul nu-și cunoaște propriile păcate. Și nu poate cineva să-și cunoască păcatele, dacă nu înțelege nici măcar ce sunt ele. Multă lume vine la spovedanie și nu spune nimic din proprie inițiativă, ci așteaptă ca preotul să o "tragă de limbă" în privința propriilor păcate. Sau sunt persoane care la spovedanie nu zic mare lucru despre păcate, ci profită că în sfârșit "părintele" este obligat să le asculte, și încep să-și depene problemele și necazurile vieții.. De ce oamenii trec păcatele pe locul doi? Pentru că nu au înțeles cu adevărat gravitatea lor și aceasta pentru că pur și simplu.. nu știu ce înseamnă păcatul, în general!

PĂCATUL ESTE CĂLCAREA LIBERĂ ȘI CONȘTIENTĂ A PORUNCII LUI DUMNEZEU.

Aceasta fiind definiția, ca să-ți cunoști păcatele trebuie să cunoști mai întâi poruncile lui Dumnezeu, ca să știi ce anume ai încălcat din ce ți-a interzis Dumnezeu. Iarăși am văzut o superficialitate nepermis de mare la credincioșii noștri ortodocși. Este un fel de comoditate la oameni, ceva de genul: "De ce-i preot? Asta-i meseria lui, să mă întrebe de păcate"! Adică mulți oameni consideră că acolo, la spovedanie, este obligația preotului de a pune întrebări, întrucât ei sunt.. "oameni simpli"! Ei bine, dragii mei, una este ca eu să te întreb despre păcate, stimulându-ți memoria, și cu totul alta este că tu nu ai habar ce anume este păcat și ce nu este păcat..

Imaginați-vă că acum, când în toată Europa s-a interzis prin lege vorbitul la telefon în timp ce se conduce automobilul, voi țineți celularul la ureche cu mâna stângă și volanul cu dreapta și vorbiți fără nici o grijă înaintea polițistului de la circulație! Pe cine o să-l usture atunci când va rămâne fără carnet, pe mine, sau pe voi?.. Bineînțeles că pe voi.. Se poate spune domnului polițist: "Iertați-mă, dar noi nu cunoaștem legea!"? Nu, pentru că UNDE-I LEGE, NU-I TOCMEALĂ și este interesul persoanei să cunoască legile, dacă nu dorește penalizări..

Ei bine, dragii mei cititori, cu mult mai serioasă este problema cunoașterii legilor dumnezeiești, deoarece aici nu riscăm să mergem în închisoare, ci în iad, și nu pe un număr oarecare de ani, ci pe veșnicie! Și în afară de acest motiv, poruncile lui Dumnezeu sunt adevăratele "reguli de funcționare" ale neamului omenesc: numai viețuirea noastră conformă cu poruncile lui Dumnezeu ne poate aduce fericire, pentru că Dumnezeu este Tatăl nostru Care știe ceea ce este mai bine pentru noi.. Oare dumneavoastră nu ați fixat anumite reguli propriilor copii, tocmai pentru că știți ce este bun și ce este rău pentru ei?.. Tot la fel Creatorul nostru știe cum trebuie să trăim noi în viață, ca să fim fericiți și pe pământ și în veșnicie..

Poruncile lui Dumnezeu sunt de două feluri: cele care interzic și cele care obligă. Adică sunt porunci negative, care împiedică săvârșirea unor fapte rele și porunci pozitive, care determină săvârșirea faptelor bune . Prin poruncile negative Dumnezeu ne ferește de căderea în sfera imoralității și a răutății, iar prin poruncile pozitive, El ne obligă să urcăm pe scara virtuților creștine.
Rețineți că nu este suficientă "conservarea" noastră, evitarea de a comite răul. Aceasta este numai prima treaptă către Cer. Este obligatorie acumularea faptelor bune, căci numai faptele bune păzite prin smerenie, mântuiesc. Însuși Domnul Hristos afirmă: "Așa se întâmplă (adică se merge în iad, ca bogatul căruia i-a rodit țarina).. 

CÂND OAMENII NU SE ÎMBOGĂȚESC ÎN DUMNEZEU"!

 Ce înseamnă asta? 

Înseamnă că oamenii nu au săvârșit fapte bune..

Câte îndemnuri nu făcea Domnul Hristos ca lumea să-și adune "comori în cer".. Aceste comori sunt faptele de milostenie. Tot la fel, untdelemnul din candelele fecioarelor celor înțelepte reprezintă faptele bune poruncite de Dumnezeu..
Iată deci cum cunoașterea poruncilor dumnezeiești este datoria noastră personală față de.. noi înșine! Necunoscând ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, vom ajunge în situația penibilă a unei teribile sărăcii duhovnicești . Fără virtuți nu se poate intra în Împărăția Cerurilor.
Să vă ajute Dumnezeu ca să cunoașteți măcar de acum înainte sfintele Sale porunci, spre a voastră mântuire, amin!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)


https://www.facebook.com/photo/?fbid=1827808347517306&set=a.1500584246906386

SFÂNTUL PETRU, BRAV PĂSTOR

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Ce frumoasă-i întâlnirea
Dintre Petru și Hristos:
„Du-Te de la mine, Doamne,
Fiindcă sunt un păcătos!”

Dar rugat de Simon Petru,
Domnul nostru nu S-a dus,
Ci să-I păstorească turma
Mai târziu pe el l-a pus..

O, ce viață minunată
Sfântul Petru a trăit
Lângă Dumnezeu Cuvântul
Cât a propovăduit..

Câte fapte minunate
A putut să vadă el
Lângă Cel ce-avea să fie
Și Arhiereu și Miel..

Câte izbăviri din boală
Sau din gheara celor răi
Simon, cel numit și „Chefa”,
A văzut cu ochii săi..

A văzut cum Domnul nostru
Noaptea potolea furtuni,
L-a văzut mergând pe mare,
L-a văzut făcând minuni..

L-a văzut hrănind mulțimea
Cu doi pești și cu cinci pâini,
L-a văzut redând vederea,
Sau făcând picioare, mâini..

L-a văzut certând pe demoni,
Alungându-i în infern..
Știți cuvintele Scripturii,
Nu m-apuc să vi le-aștern.

Doi evangheliști din patru
La minuni au asistat;
Marcu de la Sfântul Petru
Pe acestea le-a aflat.

Luca însă de la Pavel
Și de la Preasfânta, da,
A aflat de toate-acestea
Și le-a scris în cartea sa.

Sfinte Petre, câtă slavă
De la Domnul ai primit
Fiindcă te-a chemat și-ndată
După Dânsul ai pornit..

Vei ședea pe tron de aur
Și de-acolo, de pe tron,
Tu vei sta la judecată
Cu poporul din Sion.

Domnul, Care îți dăduse
Ale mântuirii chei,
Ți-a cerut la Înviere
Dragoste de mielușei.

Și i-ai păstorit pe dânșii
Din iubire de Hristos
Până ce-ai murit pe cruce,
Răstignit cu capu-n jos..

Azi Biserica ți-aduce
Venerare și cinstiri,
Rugăciuni și acatiste,
Slujbe, Liturghii, postiri.

Tu ai fost cu Sfântul Pavel
Stâlp și întemeietor
Al Bisericii creștine,
Păstor bun și râvnitor.

Te cinstim, cum se cuvine
Unui sfânt al lui Hristos,
Și la strană îți aducem
Al cântărilor prinos.

amin
(11 iunie 2026)

GÂNDURI "PE MARGINEA" MARELUI PRAZNIC CE SE APROPIE..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                     

Ei, dragii părintelui, se apropie cu pași repezi marele praznic al Sfinților Apostoli Petru și Pavel.. Cred că a sosit ceasul să postez poeziile mele pe care le-am dedicat în decursul ultimilor ani "verhovnicilor" apostolilor, adică lor, celor cărora Sfânta Biserică le-a închinat un post special la începutul verii.. Dacă-mi amintesc bine, cel mai mult m-am raportat la Sfântul Petru, în care eu personal am văzut un model de întoarcere sinceră la Dumnezeu după acea urâtă întreită renegare în curtea lui Caiafa din noaptea Joii Mari. Am fost întotdeauna minunat de simplitatea cu care îl reprimește Domnul Hristos pe "Simon, fiul lui Ionà". 

De trei ori L-a renegat Petru pe Domnul , de trei ori l-a iertat Domnul pe Petru! Și nici măcar nu l-a certat, umilindu-l înaintea iertării, ci dimpotrivă, cu o deosebită noblețe Hristos i s-a adresat lui Petru, făcând abstracție de renegările lui.. Mântuitorul lumii nu i-a spus lui Simon Petru: "Uite, Petre, tu te-ai prefăcut că nu Mă cunoști, dar Eu te iert, însă să nu se mai repete acest urât episod!" Nu, Domnul cu o gingășie cu adevărat dumnezeiască i se adresează lui Petru ca celui mai bun prieten al Său: "Simone, Mă iubești tu pe Mine? Paște oile Mele!" 

Mai degrabă acest act al iertării ar suna cam așa: "Tu te-ai lepădat de Mine din lașitate, dar Eu știu că în adâncul inimii Mă iubești. Acum Îți cer să-ți demonstrezi iubirea față de Mine, păstorindu-Mi turma de mielușei cuvântători". Dragoste și prietenie, cum numai Dumnezeu poate să-i arate omului.. De aceea eu m-am imaginat de nenumărate ori în locul lui Petru, ori de câte ori simțeam că prin păcatele făcute cu bună știință Îl renegasem pe Domnul Hristos. Îmi imaginam că Iisus m-ar fi luat și pe mine deoparte și mi-ar fi spus și mie aceleași cuvinte: "Sorine, fiul lui Constantin, Mă iubești tu pe Mine?" Iar eu I-aș fi răspuns ca Petru: "Doamne, Tu știi toate, Tu știi că Te iubesc".. Și celelalte din Evanghelie.. De aceea am și scris două-trei poezii pe tema aceasta.

În ce-l privește pe Sfântul Apostol Pavel, "apostolul neamurilor", cum a fost numit de tradiția Bisericii, am fost fascinat de istoria vieții lui din câteva motive. Din păcate, până azi nu m-am putut ocupa de versuri la adresa lui. Poate în viitor, cu harul lui Dumnezeu.. Mi-a plăcut foarte mult aceeași mărinimie sufletească, aceeași dumnezeiască noblețe pe care i-o arată Domnul Hristos lui Saul - Paul (Pavel) în momentul convertirii. La fel ca în cazul lui Petru, nici aici nu găsim o certare grosolană din partea lui Hristos, ci o mustrare prietenească, delicată, la adresa lui Pavel: "Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Greu îți este să lovești cu călcâiul în țepușă!" Mai întâi Domnul Se apără în fața lui Saul, "de ce Mă prigonești, ce rău ți-am făcut?", neabordând un ton poruncitor, autoritar, ci unul smerit, amintind că El, Hristos, este Mielul lui Dumnezeu, nu un despot tiranic! Parcă revedem întrebarea adresată de Domnul în fața lui Caiafa soldatului care Îl pălmuise:" Iar dacă am vorbit bine, pentru ce Mă lovești?"

 Prin urmare Iisus îl cucerește pe Saul nu atât prin lumina slavei Sale, cât prin bunătatea Sa cea infinită. Al doilea lucru care mi-a plăcut întotdeauna la Pavel este faptul că un om lipsit de calități fizice, un omuleț mic de statură, pleșuv și destul de urâțel demonstrează o forță sufletească de titan! Reușește să facă lucruri pe care nimeni nu le mai făcuse înaintea lui, bineînțeles, cu ajutorul și susținerea Duhului Sfânt. Lucru pe care-l afirmă el însuși: "Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-am ostenit mai mult decât toți ceilalți oameni. 

DAR NU EU, CI HARUL LUI DUMNEZEU CARE ESTE ÎN MINE". Iar în alt loc tot el zice: "Cu harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt". Cert este că acest "omuleț" încreștinează toată Europa, dovedindu-se a fi un gigant al spiritului.. Ultimul lucru care mi-a plăcut întotdeauna la Sfântul Pavel este preștiința sa în ce privește propria mântuire. După o viață de lupte și de suferințe pentru slava lui Hristos Dumnezeu, Sfântul Pavel primise de la Ceruri confirmarea propriei mântuiri: "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit; de acum MI S-A PREGĂTIT CUNUNA VIEȚII"..

 Da, dragii mei, Sfântul Apostol Pavel știa de înainte că va merge în Raiul lui Dumnezeu! Dar oare este de mirare acest lucru?! Însuși Hristos le-a dat la un moment dat certitudinea mântuirii celor unsprezece apostoli ai Săi: "Bucurați-vă pentru că NUMELE VOASTRE SUNT SCRISE ÎN CERURI"! Iarăși grăiește Psalmistul David despre mântuirea sa: "Bucuratu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în curțile Domnului vom merge". Este de mirare să știi că te așteaptă fericirea veșnică?.. Când vom avea faptele sfinților, cu siguranță vom primi și noi aceste făgăduințe. La fel ca Părintele Arsenie Boca, cel ce le spunea ucenicilor săi: "Mă, să veniți la mormântul meu, că o să vă ajut mai mult după moartea mea!" Se vede că primise adeverirea propriei mântuiri, datorită vieții de jertfă pe care o trăise spre slava lui Dumnezeu.

Da, dragii mei, se apropie praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.. Vor urma câteva poezii dedicate lor. Până atunci v-am înșirat câteva gânduri "pe marginea" sărbătorii pe care o așteptăm. Post binecuvântat tuturor! Mânca-v-ar Raiul pe toți! Părintele Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

PĂCAT, POCĂINȚĂ, SPOVEDANIE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

partea 1

Cândva a spus un înțelept: "Când regreți, nu o spui înainte de a o dovedi, ci o dovedești înainte de a o spune". Da, dragii mei, acum că am intrat în perioada pocăinței, mai întâi de toate trebuie să știm ce este pocăința.. Deci.. ce este pocăința?

Ei.. nu-i chiar atât de simplu răspunsul la această întrebare.. De ce? Pentru că sunt fel și fel de suflete de oameni și cred că n-aș greși deloc dacă aș afirma că sunt atâtea feluri de pocăință, câți oameni Îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu..

Există pocăința omului care nu-L cunoaște pe Dumnezeu decât din ceea ce a citit despre El. Există pocăința omului care L-a iubit pe Dumnezeu "din toată inima și cu tot cugetul său", apoi a căzut în păcat. Și există pocăință care se apropie mai mult de unul sau de celălalt dintre cele două feluri enumerate mai sus..

Pocăință de om care plânge de frica iadului, pocăință de om care plânge din dorința dobândirii Raiului, pocăința omului care se plânge pe el însuși, pocăința celui care plânge după Dumnezeu.. Pocăință care se exprimă în multe metanii, pocăință care se exprimă în post aspru, pocăință care se exprimă prin plânsul lăuntric al inimii..

În rezumat, pocăința este o stare de mare tristețe a inimii ce și-a cunoscut starea jalnică de îndepărtare de la "fața lui Dumnezeu" (psalmul 50) datorită păcatelor făcute. Starea fiului risipitor care "își vine în fire" și se plânge pe el însuși că a ajuns să mănânce roșcovele porcilor.. Fiul risipitor care plânge după Tatăl său..

Așadar, ca să înțelegem bine noțiunea de pocăință, trebuie să cunoaștem noțiunea de păcat, să cunoaștem consecințele păcatelor, apoi să Îl cunoaștem pe Dumnezeu câtuși de puțin.. Pentru că pocăința este un tip de raportare a omului la Dumnezeu: este vorba despre omul care știe că L-a supărat pe milostivul Dumnezeu.

Dumnezeu să vă binecuvânteze cu marele dar al pocăinței! Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

NU AM REUȘIT..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu am reușit, Hristoase,
Să-mi respect cuvântul dat
Că de astăzi înainte
Voi trăi fără păcat,

Ci m-am spovedit cu jale
Și-am avut ce povesti:
Fără de păcat, Iisuse,
N-am trăit măcar o zi!

M-a iertat, săracul preot,
Și m-a dezlegat oftând,
Căci l-am ostenit zicându-i
Tot păcatul meu pe rând,

Eram roșu de rușine,
Dar am spus, nu am tăcut,
N-am ascuns ce-am spus aiurea,
Ce-am gândit și ce-am făcut.

M-a iertat, săracul preot,
Și m-a dezlegat smerit;
Eu la Crucea Ta, Iisuse,
Cugetam atunci mâhnit,

Căci păcatele acelea
Care mi s-au dezlegat
Tu le-ai pironit pe Cruce
Și cu sânge le-ai spălat..

M-am întors tăcut acasă,
Izbăvit fiind de iad,
Și de data asta, Doamne,
Nu-Ți promit să nu mai cad,

Ci-Ți promit că Sfânta Cruce
Eu o voi privi mereu,
Căci murind pe ea, Iisuse,
Ai spălat păcatul meu..

(14 martie 2025)

CEL MAI BUN PRIETEN

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, Aristotel spune asa: “Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii”. Prietenia, la nevoie se cunoaste, si-atat cat oameni se vor naste, va dainui. Un prieten adevarat iti vede prima lacrima, o sterge pe a doua si o opreste pe cea de-a treia. Imbratisarea sincera a unui prieten poate opri o mie de lacrimi! 

STRAINII pot deveni BUNI PRIETENI, la fel de usor cum PRIETENII pot deveni STRAINI, insa un om bun, ramane om bun, oriunde ar fi. Prietenia este un "vesmant" foarte fin si scump, tors din firul nobletei, fidelitatii si dragostei sufletesti, este "ceva" din realitatea Raiului.

:

 Iisus Hristos le-a spus Sfintilor 12 Apostoli "Voi sunteti prietenii mei". Si in continuare a adaugat: "DACA, faceti ceea ce v-am poruncit Eu voua" (Ioan 15:14). Asadar, CEL MAI BUN PRIETEN al fiecaruia dintre noi este IISUS HRISTOS, (daca implinim poruncile Lui) si CEA MAI BUNA PRIETENA a noastra (mai ales a femeilor) este Maica Domnului (care se roaga neincetat ca sa ne mai rabde Dumnezeu pe pamant). Sa ne amintim ce spune proorocul David: "Tot omul este mincinos" (Psalm 115). 

Dumnezeu este VIU si NEMINCINOS si de aceea sa spunem mereu rugaciunea Sfantului Ioanichie: "Nadejdea mea este TATAL, scaparea mea este FIUL, acoperamantul meu este DUHUL SFANT, Treime Sfanta, slava Tie!" Amin si Aliluia!

                                                                                                                           Preot Ioan .

POSTUL SFINTELOR PASTI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, Sfantul Parinte, Ioan Gura, de aur ne spune asa: "Daca postul a fost necesar in Rai, cu atat mai mult este necesar in afara Raiului. Daca un medicament a fost util inainte de rana, cu atat mai mult este util dupa rana."

Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, zice asa: "Pentru ce ne este randuit postul? Cred ca pentru a ne aminti mai bine de obarsia noastra. Ca sa ne amintim ca nu suntem doar rodul pamantului, ci si al cerurilor, mai intai de toate al cerurilor. Ca sa ne aducem aminte ca suntem neam ales si ca Tatal nostru este Insusi Imparatul cerurilor si al pamantului." I

ar Sfantul Parinte, Arsenie Boca, ne-a lasat acest cuvant de invatatura: "Voi intelegeti dar ca, prin post, inchisoarea de pe noi (trupul) se face mai stravezie si intru material curat va veni Duhul lui Dumnezeu si va avea pe ce sa sada si El va savarsi lucrarea. Iar lucrul pornirii e mantuirea omului. Nu postul ne mantuieste, ci darul lui Dumnezeu. Nu osteneala ne mantuieste, ci mila Tatalui ceresc. Dar sa te ostenesti, fiindca, altfel nu vine Mila Domnului."

Cat de minunat graieste Sfantul Parinte, Gheron Isihastul: “Cand vei ajunge sa te smeresti, toti ti se vor parea Sfinti. Cand esti plin de tine (mandru), toti ti se vor parea rai”. Dupa ce vei posti si te vei spovedi, inima ta se va impartasi din Sfantul Potir, iar ochiul tau, din icoane! Postul Sfintelor Pasti, sa-ti fie binecuvantat de Dumnezeu si de Maica Domnului cu multe fapte bune si de folos spre mantuirea sufletului. Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Postul...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                

1. Am ajuns odată la starețul Clement într-o zi de post. Hai să te pun la masă, zice el. Mulțumesc, zic, nu mi-e foame, am mâncat acasă. Da’ nu postești? s-a mirat el. Ba da, dar v-am spus, tocmai am mâncat acasă, nu mi-e foame. Păi cum postești, dacă zici că nu ți-e foame? a zâmbit avva.

2. Starețul spunea: a posti înseamnă a flămânzi. O zi de post la sfârșitul căreia nu suntem flămânzi e o zi de post ratată, chiar dacă am mâncat de sec. Postul înseamnă foame și înfometare de bună voie, ca să ne amintim că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4).

3. Starețul avea la masă un obicei: își turna ciorba într-o farfurie, nu în castron. Încercați să puneți un polonic de ciorbă într-o farfurie și să o mâncați cu lingura. Așa o mânca el. Nouă însă ne umplea castroanele până sus și chiar de mai multe ori. Și asta am învățat tot de la el, mai înainte de a o fi citit în cărți: ai dreptul să pui foamea doar asupra ta, nu și asupra aproapelui tău. Postul care Îmi place, zice Domnul, „este să dai pâinea ta celui flămând și să saturi sufletul amărât” (Isaia 58,10).

4. Mâncarea de post nu înseamnă nimic, spunea starețul. Când aducem la biserică ulei, prescuri, vin, tămâie etc., ele sunt doar simple materii până la rugăciunea de sfințire a lor. Abia atunci ele devin: untdelemnul bucuriei, trupul și sângele Domnului, mireasma sfinților etc. Așa și mâncarea de post, nu înseamnă nimic până nu o sfințim prin rugăciune.

5. Mai zicea: cine vrea să mănânce în post brânză vegetală și cârnați de soia e ca un bețiv care bea bere fără alcool. El nu caută să taie patima lui, ci doar să o amăgească.

6. Dar tot el a făcut odată următorul lucru. Eram la el în chilie, într-o zi de post. Tocmai primise de la Sfântul Munte o sticlă de ouzo. Eu o făceam pe sfântulețul, dar tot trăgeam cu coada ochiului: ce-aș mai bea un uzache! Apoi mă rușinam de gândul meu păcătos: e post, nu te gândești?, plus că-i dimineață și n-ar fi bine să bei pe stomacul gol. Și tot așa, pătimind de gânduri, până când starețul Clement a luat sticla, a desfăcut-o și mi-a turnat un păhărel fără să spună un cuvânt. Cea mai înaltă formă de asceză este dragostea care se coboară la neputințele aproapelui.

7. Cei care nu pot ține tot postul ar trebui să țină măcar câteva zile. Iar dacă nu pot nici atât, măcar o zi. Și dacă nu pot nici o zi întreagă, să postească măcar o seară. Așa se spune în Scriptură despre lucrătorii tocmiți la vie (Matei 20,1-16): unii au ieșit la lucru de dimineață, alții pe la prânz, alții după-amiază, iar alții abia spre seară. Dar și aceștia din urmă au fost primiți de Stăpânul viei, pentru că măcar au ieșit în drumul lui. Așa e și cu postul. Dacă cineva nu poate să lucreze de dimineață, să iasă în drum măcar spre seară.

8. Când eram preot la țară, aveam în parohie niște oameni amărâți care munceau la oraș, în construcții. Plecau vară-iarnă cu noaptea-n cap și se întorceau pe întuneric. Voi cum postiți? i-am întrebat odată, la spovedanie. Postim și noi cum putem, mi-au răspuns. La muncă ne luăm pâine cu slănină, dar seara, când ajungem acasă, mâncăm borș de post. Când i-am povestit asta starețului Clement, mi-a răspuns: „Postul lor e mai greu decât al tău, care mănânci toată ziua sărmăluțe de post și nici nu te rupi cu munca.” 

De aceea, zic încă o dată: dacă cineva nu poate să lucreze de dimineață, să iasă măcar spre seară, că s-ar putea să primească plata celor dintâi.

9. L-am întrebat pe starețul Clement: de ce postim? Mi-a răspuns: întrebarea nu este de ce postim, ci pentru cine postim. Orice facem în Biserică trebuie să facem pentru Hristos și ca să ajungem la Hristos.

NUMAI FAPTA MÂNTUIEȘTE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

"Calea către iad este pardosită cu bune intenții" (proverb)

Fapta bună mântuiește,
Nu intenția de-a face;
Nu primește loc în ceruri
Cel ce în visare zace..

Nu se cucerește Raiul
Cu "Aș vrea, dar azi nu pot..",
Gândul nu se socotește
Faptă, după cum socot!

Da, intenția-i motivul
Ce urnește spre lucrare,
Însă de lipsește fapta..
Nici o importanță n-are.

Toți am auzit zicala
Că "intenția contează",
Dar aceasta-i pentru omul
Care fapta o lucrează

Și dorind să se implice,
Se întâmplă să nu poată,
Nu e pentru omul care
Nu ajută niciodată!

Fiți atenți, deci, la proverbe,
Căci sunt toate foarte bune,
De vom căuta în ele
Miezul plin de-nțelepciune..

Dacă ne ascundem lenea
Și greșit le folosim,
Nu scăpăm de chinul veșnic..
Oricâte proverbe știm!

RUGACIUNE PENTRU IMPLINIRE SUFLETEASCA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

“Doamne, Dumnezeul meu, invredniceste-ma sa fiu unealta pacii Tale, ca SA ADUC DRAGOSTE, acolo unde este ura, SA IERT, acolo unde se face suparare, SA FAC UNIRE, acolo unde se isca cearta, SA SPUN ADEVARUL, unde domneste inselarea, SA INALT CREDINTA, acolo unde apasa indoiala, SA TREZESC NADEJDEA, intru cei munciti de deznadajduire, SA ADUC LUMINA, acolo unde este intuneric, SA PRICINUIESC BUCURIE, acolo unde salasluiste amaraciunea.

 
Doamne, Dumnezeul meu, invredniceste-ma ca nu eu sa fiu mangaiat, ci, SA ADUC MANGAIERE, nu eu sa fiu inteles, ci, SA-I INTELEG PE ALTII, ca nu eu sa fiu iubit, ci, SA-I IUBESC PE ALTII, fiindca, CEL CE DA, acela primeste, CEL CE SE UITA PE SINE, acela se gaseste, CEL CE IARTA, acela va fi iertat, CEL CE MOARE PENTRU DUMNEZEU, acela se trezeste la viata vesnica”.

 Dumnezeule milostiveste-Te spre noi și ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne mantuieste. Amin si Aliluia!

                   
                                                                                                              Preot Ioan .