POCĂINȚA MEA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Demult eu nu plângeam, Iisuse ,
Căci nu știam a Te iubi,
Dar când Te-am cunoscut mai bine
Am plâns în fiecare zi,

Căci lacrima e picătura
Ce se prelinge-ncetișor
Din ochi, dar vine din adâncuri,
Din sufletul cel plin de dor.

Eu nu știu altă pocăință,
Decât să plâng în taina mea
De dorul Tău, Iisuse Sfinte,
Atunci când nu Te pot vedea.

Când Harul nu mai vrea să vină
Și eu nu Te mai pot simți,
Atunci e suferință mare,
Atunci încep a mă căi.

Eu nu am învățat din carte,
Hristoase, să mă pocăiesc.
Eu simt durerea mea profundă
Când nu mai pot să Te găsesc,

Atunci îmi este dor de Tine,
Și plâng cu sufletul zdrobit:
Dacă aceasta-i pocăința..
De multe ori m-am pocăit!

De câte ori mi se întâmplă
Să lăcrimez nemângâiat,
E pentru că-s orfan de Tine
Din cauza la vreun păcat

Și-atunci urăsc nespus păcatul,
Da, îl urăsc desăvârșit,
Și plâng de dorul Tău, Iisuse,
Căindu-mă că am greșit.

De când Te-am cunoscut mai bine
Și-am început să Te iubesc,
Am învățat ce-i pocăința
Și-am început să mă căiesc,

Căci nu e dragoste pe lume
Să nu aducă-n suflet dor,
Și nu e dor să nu aducă
În suflet plâns chinuitor,

Deci dacă iadul reprezintă
Un loc în care nu ești Tu ,
Atunci mă tem de locul ăsta,
Căci nu vreau fără Tine, nu,

Și Te implor în rugăciune:
Chiar dacă uneori mă cerți,
Să nu mă lepezi de la Tine,
Ci să Te-nduri și să mă ierți,

Și să cobori după o vreme
În taina sufletului meu,
Iar eu, la fel ca Sfântul Toma,
Să Te ador ca Dumnezeu.
Amin
(05 mai 2026)