IARĂȘI DESPRE ÎMPĂRTĂȘIREA DEASĂ

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

             Predici și articole, conferințe și postări țin neaparat să sublinieze că un mirean trebuie să se împărtășească în mod continuu, pentru că altfel nu există mântuire. Se aduc ca argumente citate din Scriptură, din Sfinți Părinți, dar MAI ALES din părinți mai noi, precum Nil Dorobanțu sau Macarie Banu.

E o tema extrem de amplă, dar dacă ne canalizăm doar pe ea, uităm mai multe aspecte esențiale ale Ortodoxiei:

1. Împărtășania, prin ea însăși, nu mântuiește pe nimeni, fie ea luată săptămânal și la final pe patul de moarte. Dimpotrivă, poate fi spre ,,pieirea sufletului"; Ea nu e ca un medicament somatic, alopat sau naturist. Nu o iei, apoi te retragi și aștepți să simți ceva deosebit, pentru că NU SIMȚI NIMIC! Nu așa funcționează Ortodoxia: furnicături, imbolduri miraculoase, adormirea patimilor cu ,,turnare" de Sf. Împărtășanie peste ele. Este foarte posibil să rămâi la fel de mizerabil, sau chiar mai rău!

b. Niciodată, în Pateric de exemplu, nu a trimis un avva pe un ucenic căzut la Împărtășanie deasă, tot mai deasă, că acolo e scăparea;

c. Sfinții Părinți au scris biblioteci întregi, pe o mulțime de teme. A citi doar despre Împărtășanie înseamnă a spera că poți, ca o albină ,,duhovnicească", să faci miere stând doar pe o singură floare. Suntem datori să citim tot! Despre: pocăință, smerenie, ascultare, rugăciune, virtuți în general, învățături dogmatice. NOl NU CITIM, NU PRACTICĂM, DAR NE ÎNGRĂMĂDIM LA ÎMPĂRTĂȘANIE CA MUȘTELE LA BUTOIUL CU MIERE, vorba Sfântului Grigorie de Nazianz!
Concluzie: trebuie ÎMPĂRTĂȘIRE CU PREGĂTIRE, trebuie pocăință, trebuie rugăciune multă, trebuie practicate virtuțile și citit din cărțile Părinților!

 
-Cu ce putere?...vor întreba unii.
-Cu putere de la Hristos, dacă o cerem prin rugăciune, și mai ales din Sfânta Împărtășanie!...răspundem. Pentru că fără Hristos nu e posibil niciun spor duhovnicesc! Cu putere din Împărtășania trecută, dar nu neaparat la scurte intervale de timp. Împărtășania nu are efect de scurtă durată, nu se supune procesului de digestie, ca să iasă din organism! Ferească Dumnezeu să gândim așa!

Cu cât ne vom izbăvi de patimi, luptând cu ele până la sânge, vom accede spre nepătimire...vom trece de la treapta ascetică la treapta mistică! Și atunci, ca sfinții de odinioară și cei contemporani, vom avea acces la ÎMPĂRTĂȘANIA CONTINUĂ, fără pregătire, fiind nepătimitori!

Până atunci, deși marea majoritate nu vom ajunge la acea ,,vârsta", să ne împărtășim nu des, nici rar, ci cu vrednicie, cu maximum de pregătire pe care îl putem atinge în starea, locul și momentul în care ne aflăm!

NU DESIMEA ÎN SINE, CI RÂVNA ȘI PREGĂTIREA CU SMERENIE, ÎN ACORD CU DUHOVNICUL, NE MÂNTUIEȘTE!