de Preot Sorin Croitoru
O, Doamne Dumnezeul meu,
În anii vieții pe pământ
Ne-ai dat exemplu de trai sfânt:
Ai vindecat și ai hrănit,
Ai luminat și-ai izbăvit,
Ai înviat și-ai miluit
Și ai iubit, da.. ai iubit,
O, Doamne, cât ai mai iubit..
Ca un fitil de lumânare
Te mistuiai, murind pe Lemn.
Îmbrățișarea de pe Cruce
Era cel mai frumos îndemn
La dragoste de oameni..
Te-ai dus în cer, preablând Iisus,
La Tatăl sus..
Dar ai promis să nu ne lași,
Să fii cu noi,
S-aduci victorii în război,
Să-i miluiești pe cei smeriți,
Să-i odihnești pe osteniți.
Tu, Adevărul întrupat,
Nu ne-ai uitat..
În catacombe și-'n cămări
Și pretutindeni pe pământ
Unde s-or face adunări
Spre slava Numelui Tău Sfânt
De doi sau trei, sau chiar mai mulți,
Vei fi cu ei să le asculți
Pricesne și doxologii.
Da, ai promis că o să vii,
Căci Îți sunt dragi ai Tăi copii!
La Liturghia din Altar,
Sfințind și vinul din pahar
Și pâinea de pe discul sfânt,
Te-aduce Duhul pe pământ:
Tu ești Vițelul îngrășat,
Tăiat de slugi și împărțit
La fiii morți ce-au înviat,
La fii pierduți ce s-au găsit..
Ce mare taină se ascunde
În mâini întinse de săraci,
În guri flămânde, limbi uscate,
În trupuri reci, înfrigurate
Ce tremură încovrigate
Visând căldura unei case..
În boli ce au intrat în oase
Ce zac pe paturi de spitale,
În lacrimi curse după gratii
Din ochi ce s-au uscat de jale!..
În toată-această suferință,
O, Blândule Mântuitor,
Tu ești prezent, simțind întreagă
În trupul Tău, durerea lor!
Deci cel ce vrea să Te găsească
Pe Tine, Domnul nostru sfânt,
Pe necăjiți să-i miluiască
În viața sa de pe pământ!
Îți mulțumim, Iisuse Sfinte,
Stăpân și Domn și Dumnezeu,
Că ai urcat în pe Tronul Slavei,
Dar și cu noi rămâi mereu!
amin
O, Doamne Dumnezeul meu,
În anii vieții pe pământ
Ne-ai dat exemplu de trai sfânt:
Ai vindecat și ai hrănit,
Ai luminat și-ai izbăvit,
Ai înviat și-ai miluit
Și ai iubit, da.. ai iubit,
O, Doamne, cât ai mai iubit..
Ca un fitil de lumânare
Te mistuiai, murind pe Lemn.
Îmbrățișarea de pe Cruce
Era cel mai frumos îndemn
La dragoste de oameni..
Te-ai dus în cer, preablând Iisus,
La Tatăl sus..
Dar ai promis să nu ne lași,
Să fii cu noi,
S-aduci victorii în război,
Să-i miluiești pe cei smeriți,
Să-i odihnești pe osteniți.
Tu, Adevărul întrupat,
Nu ne-ai uitat..
În catacombe și-'n cămări
Și pretutindeni pe pământ
Unde s-or face adunări
Spre slava Numelui Tău Sfânt
De doi sau trei, sau chiar mai mulți,
Vei fi cu ei să le asculți
Pricesne și doxologii.
Da, ai promis că o să vii,
Căci Îți sunt dragi ai Tăi copii!
La Liturghia din Altar,
Sfințind și vinul din pahar
Și pâinea de pe discul sfânt,
Te-aduce Duhul pe pământ:
Tu ești Vițelul îngrășat,
Tăiat de slugi și împărțit
La fiii morți ce-au înviat,
La fii pierduți ce s-au găsit..
Ce mare taină se ascunde
În mâini întinse de săraci,
În guri flămânde, limbi uscate,
În trupuri reci, înfrigurate
Ce tremură încovrigate
Visând căldura unei case..
În boli ce au intrat în oase
Ce zac pe paturi de spitale,
În lacrimi curse după gratii
Din ochi ce s-au uscat de jale!..
În toată-această suferință,
O, Blândule Mântuitor,
Tu ești prezent, simțind întreagă
În trupul Tău, durerea lor!
Deci cel ce vrea să Te găsească
Pe Tine, Domnul nostru sfânt,
Pe necăjiți să-i miluiască
În viața sa de pe pământ!
Îți mulțumim, Iisuse Sfinte,
Stăpân și Domn și Dumnezeu,
Că ai urcat în pe Tronul Slavei,
Dar și cu noi rămâi mereu!
amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)