Ceruri se deshid, Porţi de Rai se văd
Bunii n-or să moară, chiar de-o fi prăpăd...
Vremea de se schimbă, tot aşa va fi
Până la-nălţarea Ei... Sfintei Marii...
Vara , azi se ceartă cu Toamna ce vine
Frunza-ngălbenşte şi schimbă destine
Poama se-ndulceşte, roua-ntinereşte
Şi nimic ce-i verde, de azi nu mai creşte...
Ne schimbăm la faţă, dar numai în bine
Eu te iert pe tine , tu mă ierţi pe mine
Rouă-ţi dăruiesc să te speli pe faţă
Tinereţea , azi riduri îţi îngheaţă...
Fetele-şi ghicesc soarta în fântâni
Ne-ncepute, noaptea când apun furtuni...
Şi faţa oglinzii stă acoperită
Astăzi nu se lasă mai deloc privită...
Ceru-i mai albastru , azi, ca niciodată
Toamna ne deschide cu galben o poartă
Spre melancolie şi-aşteptare verde
Amintiri în ploi de lacrimi le-om pierde...
Vio Petre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)