Duminica Mironosițelor Femei " Ucenițele Domnului"

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Adevărul Învierii Domnului reprezintă revărsarea de lumină și viață veșnică peste întreaga lume, văzută și nevăzută, unind cerul și pământul în unitatea iubirii dumnezeiești, care a fost atât de puternică, încât a învins păcatul, răul, stricăciunea și moartea.

Realitatea Învierii lui Hristos nu putea rămâne închisă în uitare, necunoaștere și izolare, ci trebuia să fie cunoscută de către toată lumea. Astfel că încă din dimineața Învierii au existat persoane care au fost martore ale Învierii Mântuitorului, încredințându- se de adevărul acestui eveniment copleșitor, prin găsirea mormântului gol și prin îngerul care ședea pe piatra mormântului lui Iisus Hristos.

Aceste persoane au fost femeile mironosițe, care au venit dis-de-dimineață la mormânt pentru a unge cu miresme trupul Domnului Iisus: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, Suzana și altele " împreună cu ele".

Primii martori ai Învierii înainte de răsăritul soarelui, femeile purtătoare de miruri au venit la mormânt. Dar, spre surprinderea lor, au văzut că piatra de la ușa mormântului, care era foarte mare, fusese răsturnată. Inima lor era cuprinsă de spaimă și de mirare, , de durerea că nu L-au aflat și de mirare de cele întâmplate. Și o altă surpriză: Intrând ele în mormânt, au văzut un tânăr șezând, în haine strălucitoare, care le-a dat vestea cea mare a Învierii lui Iisus Hristos.

Ele, la vederea tânărului, s-au înspăimântat. El li s-a adresat acestora cu cuvintele: " Nu vă spăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? Nu este aici.

Iată, locul unde a fost pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor lui, și lui Petru, că va merge mai înainte de voi la Galileea; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus"( Marcu 16,6-7).

Prin urmare, îngerul Domnului, care luase chip de tânăr, le-a dat vestea Învierii Mântuitorului și tot el le-a trimis să vestească ucenicilor Săi că Învățătorul lor a înviat.

"Mironosițele femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Căci ca un Dumnezeu a Înviat din mormânt."

De ce, oare, femeilor mironosițe li s-a dat prilejul de a fi cele dintâi martore și mărturisitoare ale Învierii lui Hristos? De ce ele au pornit lucrarea de a binevesti evenimentul biruinței vieții asupra morții?

Nu întâmplător femeile mironosițe au fost răsplătite cu favorul de a se întâlni cele dintâi cu Iisus Cel Înviat și de a primi de la El porunca propovăduirii Învierii Sale. Ele au fost mereu alături de Hristos, nu numai în momentele de bucurie și de fericire de a fi în preajma Mântuitorului, ci și atunci când toți L-au părăsit și când Domnul a fost trădat, vândut, umilit, răstignit și îngropat.

Ele au fost statornice în iubirea și fidelitatea lor față de Învățătorul suprem. Dacă ele au fost cele dintâi la picioarele crucii lui Hristos, tot ele au fost învrednicite de a fi cele dintâi binevestitoare ale Învierii Sale. Din răsplătirea întâietății femeilor mironosițe în lucrarea lor de propovăduire a Învierii, ne putem da seama cât de importantă este înaintea Domnului Hristos statornicia în iubire și credință cât de reconfortant este curajul în a fi alături de o cauză nobilă, în ciuda împrejurărilor exterioare nefavorabile, așa cum au fost femeile mironosițe.

De aceea, ele s-au bucurat din partea lui Hristos Cel Înviat de o întreită răsplătire: așa cum am văzut mai sus, ele au aflat cele dintâi despre Învierea lui Hristos; ele L-au văzut cele dintâi pe Iisus Cel Înviat și tot ele au fost mandatate de El să fie cele dintâi binevestitoare ale Învierii Sale.

Astfel, în locul celui dintâi Adam, care a pierdut viața de comuniune cu Dumnezeu, prin neascultare, a venit al doilea Adam, Mântuitorul Iisus Hristos. Prin ascultarea și jertfa lui Iisus Hristos am dobândit împăcarea cu Dumnezeu și viața veșnică: " Căci precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia" ( I Corintieni 15, 22). Tot în mod comparativ, în locul celei dintâi femei, Eva, au intrat în lume păcatul și moartea, prin ce-a de-a doua Evă, Preacurata Fecioară Maria, au venit în lume bucuria, modelul virtuții și viața veșnică.

Descendente ale Evei celei dintâi, femeile mironosițe, urmând iubirea, curajul și jerfelnucia Maicii Domnului, au devenit nu numai purtătoare de miruri, ci și purtătoare de mesaj de iubire și viață, propovăduind cele dintâi Învierea lui Hristos.

Aceasta a fost misiunea covârșitoare a vieții lor,ca răsplată pentru credința, iubirea și perseverența lor în urmarea lui Hristos.

Această misiune de a propovădui Învierea nu este numai covârșitoare, ci și plină de responsabilitate și de cinste. Căci a fi mărturisitor al Învierii lui Hristos înseamnă a fi în slujba vieții; înseamnă a promova viața la înălțimea la care a ridicat-o Însuși Hristos, Biruitorul morții al păcatului și al iadului. Adevărul Învierii lui Hristos a dat putere și lumină femeilor mironosițe de a înfrunta primejdiile, obstacolele și toate vrăjmășiile care se aflau în fața lor. Din mormântul gol al lui Hristos Cel Înviat, ele au primit energii de viață, pentru a primi această veste, pentru a o interioriza și a o transmite mai departe.

Biserica lui Hristos stă pe temelia Învierii Domnului " Hristos a înviat din morți, făcându-se începătură a învierii celor adormiți ( I Corintieni 15, 20).

Totul ține de înviere: și viața și credința noastră. Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră" ( I Corintieni 15, 14).

Iisus Hristos prin Învierea Sa ne-a dovedit că menirea noastră a oamenilor nu este moartea, ci viața, nu este întunericul păcatului, ci lumina unei vieți fără cusur și fără sfârșit.

Biserica lui Hristos stă pe temelia Învierii lui Hristos. Acest adevăr cuprinzător al credinței noastre îl avem de la Apostolii Domnului, care la rândul lor, l-au primit direct de la femeile mironosițe și apoi întărit s-a confirmat de însuși Iisus Hristos Cel Înviat, Care S-a arătat și Apostolilor.

Propovăduirea Învierii lui Hristos ne încredințează de faptul că El nu a părăsit lumea noastră, că El continuă să fie prezent în ea cu razele Învierii Sale.

De aceea, noi creștinii ortodocși ne salutăm cu cuvintele: " Hristos a înviat!" și răspundem " Adevărat a înviat!", care sunt cuvinte de mărturisire și de propovăduire a mărturisirii adevărului învierii. În acest salut nu avem doar o afirmare a unui eveniment al trecutului pe care îl pomenim în actualitate, ci prin aceste cuvinte, noi confirmăm faptul că Iisus Hristos Cel Înviat este o realitate prezentă în viața noastră, în mijlocul nostru.........

Nu întâmplător, Biserica a fost înțeleasă de un mare Părinte al Bisericii drept " laborator al Învierii".

Copleșiți de lumina și puterea Învierii se cuvine să înălțăm gând de rugă caldă Biruitorului morții:

Doamne Iisuse Hristoase, Cel care ai biruit iadul și ai deschis porțile vieții veșnice pentru toți oamenii, trimite-ne și nouă Bucuria și lumina învierii Tale, pe care le-ai revărsat peste femeile mironosițe, pentru ca și noi să Te mărturisim pe Tine și să Te propovăduim cu aceeași credință, iubire și curaj în toată viața noastră. Amin

Duminica în care le cinstim pe femeile mironosițe este și ziua de cinstire a femeii creștine.

Femeia creștină de astăzi trebuie să fie o vestitoare a Învierii Domnului, asemenea femeilor mironosițe.

La mulți ani, cu multe bucurii, tuturor femeilor creștine!

Domnul să vă dăruiască dragostea și curajul femeilor mironosițe, spre a fi candele ale credinței și înțelepciunii, întru înmulțirea dragostei, răbdării și blândeții în jurul vostru!