RUGĂCIUNE LA BOTEZUL DOMNULUI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                                               Filmare din 2015

Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce eşti Lumina şi Învierea tuturor, trimite raza Duhului Tău Celui Sfânt peste cei ce cheamă numele Tău cu credinţă şi luminează întunericul neştiinţei noastre. La Iordan ai venit Mântuitorule, ca să îneci păcatele lumii în curgerea bunătăţii Tale şi capul vrăjmaşului mântuirii noastre să-l zdrobeşti cu puterea Dumnezeirii Tale.
Astăzi, gol ai intrat în apă după Adam cel ce pierduse haina slavei şi se chinuia în adâncurile iadului. Şi pe noi, cei ce am lepădat, întru răutate veşmântul nestricăciunii dăruit la Botez, iarăşi ne înnoieşte, acoperindu-ne cu haina cea luminată a pocăinţei.
Iordanul a strigat cu glas mare, nesuferind a purta în apele sale pe Cel Neîncăput de lărgimile cerului, Care a venit să ridice însă toată greutatea păcatului lumii. Întorsu-şi-a curgerea înapoi, Cel Ce nu era obişnuit a spăla pe Cel Preacurat, închipuind schimbarea curgerii vieţii noastre, care-şi luase ca firească răutatea, după arătarea Celui Ce ridică păcatele lumii. Astăzi Înaintemergătorul, cel ce era încins cu veşmântul smereniei, vine la Iordan ca să-şi pună mâna sfinţită prin ridicarea la rugăciune pe Cel Ce este Izvorul sfinţeniei. De Acesta să ne apropiem şi noi cu gândul, cerând să ne sfinţească pe noi, cei încurcaţi în multe păcate.
Astăzi robul voieşte a opri pe Stăpân de la înfricoşătoarea faptă, dar se pleacă ascultării Acestuia şi cu inimă plină de gânduri smerite îl botează în tăcere. Hristoase, Dumnezeule, ascultă şi plineşte rugăciunile noastre, măcar că suntem nevrednici şi aşează paşii noştri pe cărarea mântuirii.
Astăzi Adâncul milostivirii Se cufundă în adâncul Iordanului, arătând că a venit să ne învrednicească pe noi pe pământ de mila Sa. Din adâncul păcatelor noastre ne scoate, Mânuitorule, tinzând mâna Ta cu care ai venit să ridici pe Adam din adâncurile cele mai de jos.
Astăzi cerurile cele închise prin neascultarea lui Adam se deschid ca să ni se vestească bucuria iubirii Tatălui pentru Fiul, ce se pecetluieşte de Duhul. Deschide, Doamne, şi cerul inimii noastre, ca să se facă ascultător de glasul ce ne îndeamnă spre iubire dumnezeiască.
Astăzi Cel Ce poartă în mâinile Sale cheile vieţii vine să descuie adâncul şi să dea celor din Adam slobozire din chin, încuind pe cel rău în adâncurile cele întunecate. Deschide, Hristoase, şi adâncurile inimii noastre cu cheia gândului smerit, ca să ne slobozim de tulburarea gândurilor celor rele.
Astăzi Duhul în chip de porumbel pecetluieşte taina iubirii Tatălui pentru Fiul Ce Se pogorâse în adâncurile smereniei, ca pe scara milostivirii Sale să-l ridice pe Adam cel căzut din dragostea Părintească. Spre înălţimile iubirii îndreptează gândul meu, cel ce a alunecat în adâncul răutăţii prin nepurtarea mea de grijă.
Astăzi Glasul Cuvântului atinge cu mâna sa creştetul Celui Neajuns de heruvimi şi o minune, nu se arde, de Cel Ce este Foc nesuferit şi pentru serafimii cei nematerialnici. O, lutul nu se arde, atingându-se de Focul Dumnezeirii, cum nici pântecele Fecioarei nu S-a stricat, însă arde Hristoase, gândurile noastre cele pământeşti, ca Unul Ce poţi a înfrâna puterea focului şi iarăşi a o arăta lucrătoare după rânduiala mai înainte pusă de Tine.
Astăzi Cel Ce este Lumină Neapropiată vine la Iordan, ca să Se apropie de făptura cea căzută şi să lumineze adâncurile cele întunecate. De lumina bucuriei se veseleşte sufletul Înaintemergătorului, iar acum aprinde Mântuitorule, şi în sufletele noastre candela pocăinţei, ca să nu ne facem noi moştenitori întunericului celui veşnic.
Astăzi robul se face slujitor de taine neînchipuite şi mai mult sporeşte întru smerenie, tremurându-i mâna înaintea Celui Ce mişcă toate numai cu suflarea voinţei Sale dumnezeieşti. Pentru aceasta, clatină Hristoase, gândurile noastre cele rele şi le smulge din pământul inimii, sădind în locul lor florile înţelegătoare ale înţelegerilor dumnezeieşti.
Astăzi Cel Ce cu înţelepciune a zidit adâncurile, vine în adâncurile Iordanului, ca să înece pe vrăjmaşul nostru în adâncurile nesfârşite ale smereniei Sale. Adâncurile inimilor noastre le umple Hristoase, cu apa înţelepciunii Tale şi a smeritei cugetări.
Astăzi Iordanul s-a întors înapoi şi mâna robului nu s-a ars de Focul Dumnezeirii, căci Stăpânul tuturor a întors curgerea firii, ca să ne pună nouă început în vieţuirea mai presus de fire. Ajută-mă, Mântuitorule, a mă arăta mergător pe calea pocăinţei împotriva patimilor firii, care neîncetat mă necăjesc.
Astăzi legile firii se schimbă când Cel mai presus de lege vine să plinească legea pusă robului şi Iordanul se întoarce nesuferind adâncul smereniei dumnezeieşti. Prin arătarea Ta în adâncul inimilor noastre fă să înceteze legea păcatului Mântuitorule, secând curgerile răutăţii noastre.
Astăzi a venit Hristos la Iordan ca să ridice neputinţele noastre şi să ne înfăţişeze Tatălui ca vase vrednice de primirea darului dumnezeiesc. Cu picăturile milostivirii Tale, curăţeşte Stăpâne, şi vasul cel întinat al inimii mele.
Astăzi taina Treimii se descoperă robului ascultător şi suntem chemaţi să mergem şi noi pe cărările ascultării sale smerite, ca să ne umplem de lumina Dumnezeirii. Măcar că suntem străini de lumina înţelepciunii Tale, Doamne, dă-ne nouă în lumina smereniei a ne vedea păcatele noastre.
Astăzi toate se umplu de bucurie privind spre smerenia cea multă a Ziditorului, Care a venit să sfinţească firea apelor. Umple-ne Mântuitorule, şi pe noi de darurile Tale bogate, ca să ne facem lucrători vrednici în via Ta şi să Te slăvim neîncetat cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Amin.