Iisus nu sfărâmă zăvorul.

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)Am auzit pe mulţi spunând:

„Iisus nu sfărâmă zăvorul.
El bate însă-ncet şi blând,
dar tu deschizi, nu Salvatorul!”

Odată însa-n viaţa mea,
Iisus vârând prin uşă mâna,
mi-a zis: „Eu, totuşi, pot intra,
căci Eu sunt Domnul, tu ţărâna!”

Dar n-a intrat. Şi-am plâns cu-amar,
ne-nțelegând: de ce nu vine?
Dar El n-a vrut ca un tâlhar
să tragă fierul pus de mine…

Când i-am deschis, era târziu.
El dispăruse-n umbra serii.
Orașu-ntreg părea pustiu.
Şi m-au lovit pe drum străjerii.

Abia în zori ne-am întâlnit
în Ghetsimani, pe o cărare…
El, Cel nemărginit,
iar eu… ţărâna cu zăvoare…

O, frate drag, Iisus e blând,
El stă la uşa ta şi bate.
El poate s-o sfărâme-oricând!
Dar dragostea din El… nu poate…