În toată vremea

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Doamne , în toată vremea eu mă gândesc la Tine
Și vreau să mă golesc de rău și de lucruri străine
Pe zi , pe noapte , în ceasul bun sau în cel rău
Chemat vreau să mă las de blând glasul Tău

În mine ai intrat cu laptele din mama supt
Și împotriva Ta n-am vrut ca să mă lupt
Totul a venit din moștenirea cea străveche
Văzută cu ochii și auzită de ureche

Sufletul flămând după cer și dragoste de Țară
Mi-au liniștit pornirea și urletul de fiară
Îngândurat și slab în goala mea singurătate
Adânc am oftat după adevăr și după dreptate

Și tot ce a fost , prin amintire se apropie de mine
Precum o moștenire veche ce din istorii vine
Odihna-n mine , cu pace s-a așternut de mult
Șirul zilelor se duce , trece și pasul lor ascult

E miezul nopții , vântul rece se aude prin grădină
Și timp mai este până sosi-va raza de lumină
Cânta-vor și cocoșii , se-mprăștie și ceața
Gândesc cu ochii-nchiși , ce-aduce dimineața

Te simt în mine Doamne , te simt cum stai ascuns
În somnul de odihnă ce-ncet și lin m-a pătruns
Ai fost mereu în lume , vei fi-n eternitate
Liniște și pace , daruri binecuvântate.

11 Ian.2019

Preot Ion Predescu