”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
O, Maicută indurerată,
Langă Crucea stai plecată,
Si privesti cu mare jele,
La a lui Iisus durere.
De pe Cruce ti-L coboară,
Si-n giulgiu ti-L infasoară,
Vegheati de un heruvim,
Iosif, Ioan si Nicodim.
Pe obraz lacrima-ti curge,
Dar mai rău, sufletu-ti plange,
Nu bocesti, soptesti durerea,
Ce-i mai amară ca fierea.
Cand usor mana-ti strecori,
Pe sub a Lui subtiori,
Si-i mângâi obrazul sânt,
Si-i dai ultimul sărut!
Sărutarea sufletească,
Nu-i aceea pamantească,
Nu-i sărutul efemer,
E sărut venit din cer!
,, - Fiul Meu, Prea Mult Iubit,
De Gavriil bine vestit,
Cum Te-au răstignit pe Cruce,
Tu, Lumina mea cea dulce!
Ai tămăduit dureri,
Ai adus doar mangaieri,
Si ti-au dat povară a duce,
Si mie chinul a-Ti plange!
Cate lacrimi voi varsa,
Ca să sting durerea mea,
Să curgă izvor curat,
să-Ti spăl Trupu-nsangerat.
Să-nflorească in răni crinii,
Si să-ti scot din frunte spinii,
Să-ti acopăr trupul Prea Sfânt,
Nu cu giulgiul in mormânt.
Ci să-ti tes pentru-ngropare,
Doar din flori de lăcrămioare,
Mandra haină imparatească,
In veci să nu putrezească!
Unde-i frumusetea Ta,
Ce-a făcut oamenii cu ea?
Pietrele s-au despicat,
Soarele s-a-ntunecat!
Numai ei, răstignitorii,
Fariseii, trădătorii,
Au privit cu nepăsare,
La durerea Ta cea mare!
Dulcea Mea Lumină Dulce,
In mormântul nou Te-or duce,
Maine-n zori vei invia,
Veselind pe Maica Ta!
Preacurată si Prea Bună,
Tu, Curata mea Stapană,
Lasa-mă, azi si pe mine,
Să plang si eu langă tine!
Că si eu L-am pus pe Cruce,
Si-acum lacrima imi curge,
Ca si păcatele mele,
Ti-au adus această jele!
Si eu L-am incununat,
Si obrazul i-am scuipat,
Dar te rog Maica plangand,
Să mă-mpaci cu Domnul Sfant.
Preot Ioan.
O, Maicută indurerată,
Langă Crucea stai plecată,
Si privesti cu mare jele,
La a lui Iisus durere.
De pe Cruce ti-L coboară,
Si-n giulgiu ti-L infasoară,
Vegheati de un heruvim,
Iosif, Ioan si Nicodim.
Pe obraz lacrima-ti curge,
Dar mai rău, sufletu-ti plange,
Nu bocesti, soptesti durerea,
Ce-i mai amară ca fierea.
Cand usor mana-ti strecori,
Pe sub a Lui subtiori,
Si-i mângâi obrazul sânt,
Si-i dai ultimul sărut!
Sărutarea sufletească,
Nu-i aceea pamantească,
Nu-i sărutul efemer,
E sărut venit din cer!
,, - Fiul Meu, Prea Mult Iubit,
De Gavriil bine vestit,
Cum Te-au răstignit pe Cruce,
Tu, Lumina mea cea dulce!
Ai tămăduit dureri,
Ai adus doar mangaieri,
Si ti-au dat povară a duce,
Si mie chinul a-Ti plange!
Cate lacrimi voi varsa,
Ca să sting durerea mea,
Să curgă izvor curat,
să-Ti spăl Trupu-nsangerat.
Să-nflorească in răni crinii,
Si să-ti scot din frunte spinii,
Să-ti acopăr trupul Prea Sfânt,
Nu cu giulgiul in mormânt.
Ci să-ti tes pentru-ngropare,
Doar din flori de lăcrămioare,
Mandra haină imparatească,
In veci să nu putrezească!
Unde-i frumusetea Ta,
Ce-a făcut oamenii cu ea?
Pietrele s-au despicat,
Soarele s-a-ntunecat!
Numai ei, răstignitorii,
Fariseii, trădătorii,
Au privit cu nepăsare,
La durerea Ta cea mare!
Dulcea Mea Lumină Dulce,
In mormântul nou Te-or duce,
Maine-n zori vei invia,
Veselind pe Maica Ta!
Preacurată si Prea Bună,
Tu, Curata mea Stapană,
Lasa-mă, azi si pe mine,
Să plang si eu langă tine!
Că si eu L-am pus pe Cruce,
Si-acum lacrima imi curge,
Ca si păcatele mele,
Ti-au adus această jele!
Si eu L-am incununat,
Si obrazul i-am scuipat,
Dar te rog Maica plangand,
Să mă-mpaci cu Domnul Sfant.
Preot Ioan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)