COLIVA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Multe fapte poți să faci
De ai viață milostivă,
Dar să nu uiți niciodată
Să mai faci câte-o colivă!

Să o pui spre pomenire
În pronaos, pe o masă,
Așteptându-l pe Părinte,
Ca de la Altar să iasă.

Vezi ca nu cumva să uiți
Să faci pe coliva ta
Și o Cruce trilobată
Din cacao sau cafea!

Iar în mijloc, lumânare
Să-i înfingi, te rog frumos,
Căci lumina amintește
Slava Domnului Hristos!

Pentru slujba Panihidei,
Un pomelnic tu să scrii:
Trece-acolo cu răbdare,
Pe toți morții care-i știi.

Minunată faptă bună
Faci tu, astfel, pentru morți,
De îi scrii pe-al tău pomelnic
Și în inimă ii porți!

Căci când listele de nume
De Părinte s-or citi,
Îndurările divine,
Cei numiți le vor primi!

Ești și tu creștin ca mine,
Ai și tu pe morții tăi.
Să te-'ntrebi cu-'ngrijorare:
"Dacă îi muncesc cei răi"?..

Se vor bucura, săracii,
Orișiunde s-or afla,
Și vor ști atunci că Harul
A venit prin mila ta!

Iar în coșul de pe masă
Și-un bănuț mereu să pui,
Cum ne-'nvață Cartea Sfântă:
Jertfa slujitorului.

Căci a noastră rugăciune
Nu își împlinește rostul
Dacă nu-i vom pune aripi:
MILOSTENIA și POSTUL!

Să mai faci câte-o colivă,
Că e mare semn de milă..
Deci s-o faci cu bucurie
Și cu pace, nu în silă!

Mare taină-ascunde-'n el
Dulcele făcut din bob:
El din iad eliberează
Pe acel ce este rob!

Mare taină-ascunde-'n el
Dulcele făcut din grâu:
Când se leagănă cu jale,
Lacrimile curg pârâu!

Prin coliva cea smerită,
Nu-i uităm pe cei ce mor:
Fiecare bob de grâu,
E o lacrimă de dor!

Ce este coliva noastră?
Oare nu e o scrisoare
Către sufletele dragi,
Ce s-au dus în depărtare?..

Am văzut soții plângând
Soți iubiți ce nu mai sînt..
Am văzut copii plângând
Pe-al părinților mormânt..

Am văzut părinți vărsând
Lacrimi.. să aduni un râu:
Toți aveau în mâini coliva,
Dulcele smerit din grâu!

Da, această farfurie,
De iubiții morți ne leagă!
Da, o mână de colivă,
De păcate îi dezleagă!

Deci iubitul meu creștin,
De ai viață milostivă,
Nu uita din când în când
Să mai faci câte-o colivă...
amin

aici găsiti multe invătături crestine

Sorin Croitoru