”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Calea lui Dumnezeu este să te sileşti în toate. Să urmăm cuvântul
lui Dumnezeu întotdeauna şi întru toate, având grijă să mărturisim
credinţa prin viaţă (Stareţ Serafim Romanţev). Trebuie să ţinem calea de
mijloc, ca să nu cădem nici în bucurie fără margini, nici într-o întristare
fără măsură. Extremele i-au condus pe mulţi la un sfârşit rău şi chiar la
sinucidere.
1. Consideră fiecare zi drept ultima şi petrece-o în frică de
Dumnezeu şi frângere de inimă. Limitează deşertăciunea, evită
lenea. Aminteşte-ţi de Dumnezeu şi strigă către El cu pocăinţă.
2. Nu judeca şi nu osândi pe nimeni, astfel pe tine însuţi te vei
osândi. Nu examina gândurile, faptele, bârfele şi certurile străine.
Treci peste aceasta, căci prin ele vrăjmaşul se străduieşte să te
risipească şi să te distragă de la rugăciune.
3. Cunoaşte-L pe Dumnezeu, împlineşte poruncile Lui, ascultă-l
pe părintele duhovnic. De la cei din jur primeşte în suflet doar cele
bune, conforme cu poruncile lui Dumnezeu.
Credinţa noastră este adusă din Cer, de aceea nu vă supuneţi
împrejurărilor veacului acestuia. Adevaratul creştin ortodox nu se
teme de moartea pământească, ci de cea veşnică. Cel mai rău este să te
temi de ceva din lumea aceasta mai mult decât de Dumnezeu şi din
această pricină să păcătuieşti.
Gândeşte-te totdeauna şi spuneţi că nu vei mai rămâne în această
lume mai mult de o zi şi atunci nu vei mai păcătui. Zi şi noapte
tânguieşte-te pentru păcatele tale.
Nu te întrista
Nu te întrista, lasă-te în voia lui Dumnezeu, El nu-l va părăsi pe
cel ce nădăjduieşte în El. Cele mai înfricoşătoare furtuni îi vor fi spre
mare folos robului credincios al lui Hristos. Fie ca aceste furtuni să-ţi
slujească drept învăţătură pregătiroare, experimentată spre suportarea
unor furtuni şi mai periculoase şi înfricoşătoare! Iar aceste furtuni vor
urma negreşit, pentru că astfel a stabilit Preaînţeleapta Pronie (pronie=
purtare de grijă) a lui Dumnezeu, ca prin multe necazuri să intrăm în
Împărăţia cerului. Crucea este purtătoare de moarte pentru acela care nu
a trasformat-o în Crucea lui Hristos, care de pe crucea sa cârteşte şi
huleşte împotriva Proniei Dumnezeieşti, care se dedă deznădejdii şi
disperării. Unii ca aceştia se pogoară de pe crucile lor doar pentru a
coborâ sufletele în mormântul veşnic, în temniţa iadului...
Bea cu bărbăţie paharul amar al încercărilor la serviciu şi printre
rude, aşa cum ţi-l dă Tatăl Cel Atotbun şi Preaînţelept. Gândeşte-te: nu ţi
l-a pregătit fariseul, nici Caiafa, nici Iuda, nu Pilat şi ostaşii lui îţi
dau acest pahar. OARE NU VOI PRIMI PAHARUL PE CARE
TATĂL MI-L VA DA?
Ajutorul lui Dumnezeu
® Nimic nu vine gratuit. Ajutorul lui Dumnezeu întotdeauna este
gata şi întotdeauna este aproape, însă este împărţit numai celor car-l
caută şi se trudesc şi mai ales lor... şi încep cu toată inima să strige:
Doamne, ajută-mă! Dar, cât timp rămâne o nădejde cât de mică în
propriile mijloace, Domnul nu Se amestecă, spunând parcă: „Aştepţi să
dobândeşti singur! Păi, aşteaptă... Însă, oricât vei aştepta, nimic nu vei
dobândi, fiindcă v-am spus: Fără Mine, nimic nu puteţi face“ (Ioan
15:5). Conştiinţa neputinţei este adevărata pregătire pentru primirea
ajutorului lui Dumnezeu.
