Pagini

marți, 17 iulie 2018

SĂ NU TE DUCI DEPARTE…

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Să nu Te duci departe de mine, Drag Iisus,
ispita vine-ndată ce simte că Te-ai dus;
mi-e teamă de ispita ce ştie că Tu pleci,
n-aş vrea să mergi, Iisuse, de lângă mine-n veci.
Rămâi mereu pe-aproape, ca duhul pânditor
să simtă şi să fugă, Iubite-nsoţitor;
Tu, paza mea cea dulce, fereşte-mă mereu,
ştii bine ce ispită pândeşte-n jurul meu!
O, nu Te du departe, şi vino mai degrab’,
vrăjmaşa iarăşi vine – şi ştie unde-s slab,
mă tem fără de Tine, m-am învăţat păzit,
nu ştiu să mai lupt singur, Însoţitor Iubit!
Doar ieri Te-ai dus, şi iată, ispita vine fin,
să-mi afle casa goală, să-mi strecure venin;
– întoarce-Te degrabă, iubită paza mea,
mi-e teamă fără Tine, – să nu mă laşi la ea!
Să nu Te duci departe, să nu Te duci, Iisus,
ispita prinde veste îndată ce Te-ai dus…
mă tem fără de Tine, m-am învăţat păzit,
nu ştiu să mai lupt singur, Însoţitor Iubit…
Traian Dorz

Sfântul Apostol Petru, viaţa şi activitatea;

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Cinstirea celor doi luceferi ai credinţei noastre, Petru şi Pavel, neântrecuţi slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, a fost rânduită de Biserică la 29 iunie, pentru că aceasta este ziua în care şi-au dat viaţa pentru Hristos, primind cununa morţii martirice!
Pentru cinstirea lor deosebită, se cuvine să ne oprim şi înfăţiţând viaţa şi lucrarea lor să le aducem prinosul nostru de nepreţuită şi aleasă prăznuire. Căci viaţa şi lucrarea lor este pentru noi, nu numai un izvor de bogate şi alese virtuţi, ci şi o pildă vie şi grăitoare de mare folos duhovnicesc.
Sfântul Apostol Petru, viaţa şi activitatea;
- - - - - - - - - - -
Sfântul Apostol Petru, originar din orăşelul Betsaida Galileii, împreună cu fratele său, Sfântul Apostol Andrei, a fost un pescar harnic şi evlavios de pe malurile lacului Ghenizaret.
Om simplu, dar curat la suflet şi plin de evlavie, aştepta şi el, ca mulţi alţii, venirea lui Mesia, a Mântuitorului făgăduit. De aceea, când fratele său Andrei i-a adus vestea că a aflat pe Mesia şi a vorbit cu El, sufletul lui a fost cuprins de o nespusă bucurie.
Din clipa în care cunoaşte pe Domnul, Sfântul Petru se ataşează cu toată încrederea şi toată dragostea de El. Fără nici o şovăială răspunde chemării Mântuitorului, atunci când după pescuirea minunată, Domnul îl face din pescar, Apostol (trimis). Împreună cu ceilalţi apostoli,
Petru şi-a arătat dragostea pentru Hristos şi chiar dorinţa de a se jertfi pentru El. Această dragoste a împlinit ceea ce a început credinţa. Cu ocazia prinderii Mântuitorului în grădina Ghetsimani, zelosul şi înflăcăratul ucenic a scos chiar sabia ca să-şi apere Învăţătorul (Ioan XVIII).
Activitatea Sfântului Apostol Petru s-a sfârşit prin moarte martirică. Osândit la răstignire de împăratul Nero, el primeşte cu bucurie şi mângâiere sufletească jertfirea pentru Hristos, cerând însă să fie răstignit cu capul în jos, pentru ca şi în ultima clipă a vieţii sale pământeşti să privească cerul.
Sfântul Pavel, Apostol al neamurilor
- - - - - - - - - - -
Dacă prin alegerea şi chemarea la apostolat a Sfântului Petru, Mântuitorul vrea să arate că şi prin oameni simpli, dar cu suflet mare, se pot săvârşi lucruri minunate, prin alegerea şi convertirea Sfântului Apostol Pavel, Mântuitorul ne dovedeşte că dintr-un mare prigonitor al Bisericii se poate face, prin harul Său, un slujitor devotat, un zelos propovăduitor, dacă acesta răspunde cu încredere şi dragoste la chemarea Domnului.
Originar din Tarsul Ciliciei, fiu de fariseu din tribul lui Veniamin, tânărul Saul a primit o educaţie aleasă în familie şi apoi în şcoala marelui învăţat Gamaliel. Râvnitor pentru datinile strămoşeşti ale poporului său a fost mai întâi un aprig prigonitor al creştinilor, „mergând prin case şi târând bărbaţi si femei, îi da la temniţă” (Fapte VIII,8).
Dar pe drumul Damascului s-a petrecut minunea care l-a transformat în Apostol. Mântuitorul i s-a arătat şi l-a dojenit zicându-i: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” (Fapte IX,4). Zguduit sufleteşte de arătarea lui Hristos, el s-a convertit şi a devenit cel mai mare propovăduitor al Evangheliei. De acum înainte, viaţa Sfântului Apostol Pavel nu cunoaşte decât truda neobosită de ucenic al Domnului, căci s-a făcut tuturor toate, ca pe toţi să-i aducă la Iisus Hristos, fie iudei sau păgâni, robi sau oameni liberi, parte bărbătească sau femeiască. Credinţa lui vie şi puternică, dragostea lui jertfelnică pentru Domnul şi râvna Lui deosebită pentru adevărul Evangheliei sunt mănunchiul de alese virtuţi ce-i împodobesc sufletul. Pentru el, datoria de a vesti Evanghelia a fost o poruncă sfântă pe care a împlinit-o cu tot zelul.
Sf. Apostol Pavel a murit la Roma, ca martir, sub Nero, în anul 67, după tradiția creștină în aceeași zi cu Sfântul Apostol Petru, 29 iunie, care a rămas pânî astăzi ziua sărbătoririi lor în fiecare an.
SURSA
Buia Ioan

duminică, 15 iulie 2018

Banii Bisericii...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)




Trebuie citit. Nu stiu autorul dar foarte bine spune:

" Cei care n-au nici o treabă cu Biserica, sunt foarte interesați și critici, atunci când e vorba despre banii Bisericii...să nu cumva să-i fure ea, Biserica.

Prima dată, când ai devenit membru al Bisericii, la botez, n-ai dat niciun ban, că erai prea mic și ai beneficiat și de foloase puțin cuvenite, cu acest bisericesc prilej, că te-au îmbrăcat nașii din cap până-n picioare.
Când ai mai fost tu la Biserică? Aaa,... când te-ai cununat. Iar n-ai dat nici un ban, că nașul s-a ocupat de asta, însă ai profitat din plin de evenimentul religios, te-ai folosit de Biserică și ai făcut din nuntă o afacere, numărându-ți, cu mâini tremurânde, banii neimpozitați, după ce ți-ai tapat rudele și prietenii. Oricum, mai ai dreptul la încă o nuntă, dacă n-a ieșit cum trebuie din prima.
Mai treci pe la Biserică, atunci când ești deja mort, și nu plătești nimic, că ești prea mort pentru atare obligații. Se ocupă familia de toate și apoi își scot banii din ajutorul de la stat pentru înmormantare. Dacă nu le ajung, înseamnă că au făcut din înmormântarea ta un spectacol, să știe toți cât de mult te-au "iubit" și-ți vor ridica o ditamai crucea de marmură neagră, să vada fraierii ce mort de valoare se află la rădăcină.
Totuși, necredinciosul plătește Bisericii, când mândria îl îndeamnă să fie naș. Nu e obligatoriu pentru necredincioși, da'... Păi, dacă un necredincios nu este naș, a trăit degeaba. Obrazul subțire cu cheltuială se ține. Așa că, vrea, nu vrea, după lungi negocieri, scoate din buzunar și bani pentru Biserică, făcând referiri la imperfecțiunile slujbei oficiate. Bineînțeles că plata se face în taină, nu de față cu nuntașii, că nu suntem în Parlament, la votul de demitere a nefericitului de Grindeanu.
Apoi iese încruntat din Biserică, unde-l așteaptă lăutarul. Acu' rudele sunt cu ochii pe el și el e nașu', nu un oareșcare. Umblă rapid la bancnote și le planteaza cu mândrie în arcuș, că-s bani cu care ar mai fi plătit Bisericii pentru încă trei nunți. Uită să ceară lăutarului chitanță, că doar nu-i hoțu' ăla de popa."
Sursa
Iulian Bracau