ASTA VREA HRISTOS - de Preot Sorin Croitoru

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Manastirea Sfantul Patapie

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Am ajuns la Manăstirea Sf. Patapie...o frumusete de manastire ...preotii nostrii au citit acatistul Sfantului ...ne-am rugat la Sfintele moaste...am primit in dar vată cu ulei de la candela Sfantului...am cumpărat suveniruri ...si am plecat mai departe...atasez cateva poze pe care le-am făcut spre amintire că am trecut si noi prin acele locuri..

Sfântul Cuvios Patapie  
8 decembrie

Manastirea Sfantul Patapie - Agios Patapios, Osios Patapios - este o manastire ortodoxa, cu obste de maici, asezata la doar 14 kilometri distanta de localitatea Loutraki, Grecia, la o altitudine de 700 de metri, in Muntii Geraneia. Manastirea Sfantul Patapie apartine Bisericii Greciei, din punct de vedere jurisdictional ea fiind localizata in Mitropolia de Corint.

Manastirea se afla asezata pe inaltimile din jurul Corintului. Moastele facatoare de minuni ale Cuviosului Patapie sunt asezate intr-una din grotele din incinta manastirii. In grota alaturata celei care adaposteste moastele este cea in care a vietuit si s-a nevoit sfantul ocrotitor al locului. Cuviosul Patapie este cunoscut ca unul dintre sfintii tamaduitori de cancer.

Manastirea Sfantul Patapie din Loutraki - scurt istoric

Manastirea din Loutraki, inchinata Sfantului Patapie din Teba Egiptului, praznuit la dara de 8 decembrie, a fost intemeiata in anul 1952, la dorinta Parintelui Nectarios Kyriakos. Binecuvantarea de zidire a fost data de catre Procopie, mitropolitul de Corint, ca loc alegandu-se pestera care pastreaza Moastele Sfantului Patapie si imprejurimile acesteia.


Sfintele sale Moaste au fost gasite in aceasta pestera in anul 1904, de catre Parintele Constantine Sosanis. Acestea au fost gasite sub un acoperis de tigle si frunze, facut pentru a fi protejate de umezela pesterii. Ele raspandeau un miros placut. Peste ele era asezat un sul de hartie, cu numele Sfantului Patapie, o cruce mare de lemn si mai multe monede bizantine.

Astazi, in pestera sfantului exista deja o micuta biserica si o sacristie, ambele sapate in stanca muntelui. Aceasta pestera se afla in partea nord-vestica a bisericii centrala a manastirii. Sfintele Moaste sunt pastrate intr-o racla de lemn, frumos sculptata, in adancimea pesterii.

Manastirea Sfantul Patapie - Loutraki, Grecia

In interiorul pesterii se pastreaza inca o serie de minunate fresce bizantine din secolul al XIII-lea. In cadrul celor pastrate pana astazi se numara cele ce ii infatiseaza pe: Sfantul Patapie - Osios Patapios, Sfanta Rabdare - Osia Ypomoni si Sfantul Nikon Metaniote - Osios Nikonas.

Odata intemeiata manastirea, Sora Patapia a fost numita stareta, alaturi de Parintele Nectarios Kyriakos, drept parinte spirtitual pentru toata obstea. Astazi, obstea manastirii de pe inaltimele Corintului numara cam 40 de maici, fiecare vietuind in chilia ei, in rugaciune si nevointa.

Biserica centrala a manastirii este inchinata Maicii Domnului. In aceasta biserica se mai pastreaza, spre bucuria maicilor si a pelerinilor, capul Sfintei Ipomoni - mama imparatului Constantin Paleologul, ultimul imparat bizantin - si o parte din Moastele Sfantului Nikon.

Sfantul Cuvios Patapie era de loc din Teba Egiptului. El a trait in secolele IV-V. Alegand viata calugarească, a urmat lui Hristos si s-a nevoit multi ani in pustiu. Apoi a venit la Constantinopol, unde a facut foarte multe minuni: a dat orbilor vedere, a vindecat, ungand cu untdelemn sfintit pe idropici, a izgonit demoni, a vindecat cancerul.

Crescand numarul ucenicilor, in jurul Sfantului Patapie, acesta a zidit o manastire: Manastirea Egiptenilor. In aceasta manastire a si murit sfantul, dandu-si sufletul in mainile lui Hristos. Un prieten de-al sau, Sfantul Varas a mutat sfintele sale Moaste in manastirea sa: Manastirea Sfantului Ioan al Pietrei (Agios Ioannis Petras), care se afla sub protectia familiei imperiale din Constantinopol, familia Paleologilor.

Odata cu Cucerirea Constantinopolului, Aggelis Notaras, o ruda a imparatului, cu scopul de a feri Sfintele Moaste ale Sfantului Patapie de necredinta otomana, le-a luat din biserica si le-a ascuns intr-o pestera din Muntii Geraneia, in nordul Greciei. Aceasta pestera a fost descoperita, din randuiala lui Dumnezeu, in anul 1904.

Sfantul Cuvios Patapie - mare facator de minuni

1. O femeie oarecare avea o vatamare nevindecata (cancer) la pieptul sau si acum, deznadajduita fiind de doctori si inmultindu-se cumplita ei durere, a venit la Cuviosul Patapie si cazand la picioarele lui, cu multa tanguire si rugaminte, cerea tamaduire. Iar sfantul insemnand rana cu semnul Crucii, indata a vindecat-o.

2. Un tanar oarecare patimea cumplit, fiind muncit de un diavol care il izgonea prin munti si prin pustietati, trantindu-l in foc si in apa ca sa-l piarda, aruncandu-l de pe inaltimile muntilor in prapastiile vailor, batand si sfaramand tot trupul lui, incat acum l-ar fi pierdut pe el, de nu ar fi pazit Dumnezeu zidirea Sa de pierderea cea desavarsita; caci El infraneaza toata puterea vrajmasului cea cu totul inrautatita.

Odata ducandu-l diavolul pe tanarul acela spre tarmurile marii, cu mare pornire, pentru ca sa-l arunce in noian si sa-l inece, a intalnit in drum pe Cuviosul Patapie, care, prin porunca lui Dumnezeu, iesea din coliba sa ca sa libereze faptura cea zidita dupa chipul Lui, din robia vrajmasului. Iar diavolul, vazand de departe pe fericitul, a inceput a se apropia catre dansul sarind, intorcandu-si ochii, spumegand, scrisnind din dinti si ingrozindu-l cu ucidere; apoi, apropiindu-se de Sfantul Patapie, a strigat:

"O, nevoie! O, primejdie, ce este aceasta? Si aici iarasi este omul acesta? Ce voi face, unde ma voi duce, unde voi mai vietui de acum, mult ostenindu-ma si abia aflandu-mi locasul acesta? Iata acum cu nevoie ma izgoneste dintr-insul; cu adevarat infricosat esti Nazarineanule, cu adevarat infricosat si pretutindeni peste toti este stapanirea Ta. Deci unde ma voi duce, ori in pustie, ori in cetate, sau unde Tu nu esti de fata, ca numai cu semnul Crucii si prin numele Tau ma izgonesti; caci sunt biruit si izgonit."

Acestea zicand necuratul, arunca pe tanarul in sus. Iar facatorul de minuni Patapie, facand semnul Crucii cu mana in vazduh, a certat duhul, zicand: "Iesi, duh necurat, iesi, du-te departe in pustie! Hristos iti porunceste aceasta prin mine, a carui putere chiar si nevrand ai marturisit-o." Acestea zicand sfantul, diavolul a aruncat pe tanar la pamant si a iesit dintr-insul pe gura ca un fum. Iar tanarul, viindu-si in simtiri, plangea de bucurie si multumea mai intai lui Dumnezeu, apoi si Cuviosului Patapie, pentru izbavirea sa de duhul cel necurat.

Teodor Danalache
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-sfantul-patapie-loutraki-87860.html

Să ne rugăm Domnului ,cu preotii de la Parohia Viile Fabric Timisoara

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Despre Post

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Maine seara este duminica iertarii!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Vecernia iertării – o rânduială liturgică aflată de secole în cultul Sfintei Biserici

Dacă slujbele Bisericii sunt introduse de rugămintea preotului către popor, ca să fie iertat, există în cultul liturgic o slujbă specială „a iertării”. Mai exact, vecernia din Duminica izgonirii lui Adam din Rai sau a lăsatului sec de brânză.

Săvârșită preponderant în cadrul în care a apărut, adică în mediul monahal din Egipt și Palestina secolului al VII-lea, dezvoltată în Studionul Constantinopolului, vecernia iertării revine și în comunitățile parohiale din Ortodoxia contemporană. De ce? Pentru că este un hotar, o delimitare liturgică, un moment în care se vede practic, pe viu, cum se naște o altă perioadă, un timp nou de pocăință și de întoarcere la Dumnezeu.

Vecernia iertării este o slujbă unică, un moment în care fastul liturgic de Marea Biserică din Constantinopol se întâlnește cu simplitatea slujbelor călugărești din pustiile Tebaidei și ale Iordanului. Slujba începe în mod solemn, cu slujitori îmbrăcaţi în veşminte luminoase, cântări vesele și pline de speranță, tonuri mișcătoare. După imnul „Lumină lină” și vohodul clericilor, începe cântarea prochimenului: „Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; Când mă necăjesc degrab mă auzi! Ia aminte spre sufletul meu şi-l mântuieşte pe el”.

Simți că ceva se schimbă. În tine, în ființa ta, în tonul cântării, în biserică… încet, încet, luminile se sting, rămân doar candelele și lumânările. Este, poate, singura slujbă, cu excepția Utreniei Învierii, în care preotul își schimbă veșmintele în cadru solemn. Sunt dezbrăcate veșmintele luminoase și sunt îmbrăcate cele cernite, de culoare închisă. Nu doar veșmintele clericilor, ci și întreaga îmbrăcăminte a Sfântului Altar. Totul aduce aminte de pocăință, de smerenie, de renunțare la „eu”…

A început postul și o simțim liturgic… întuneric şi lumină. Se rostește pentru prima dată rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, însoţită de metanii: „Doamne și Stăpânul vieții mele...”

Sfârșindu-se slujba, toți clericii vin în naos, așezându-se în ordinea ierarhică. Este tăcere, doar candelele străpung întunericul. Începând cu cel dintâi cleric, are loc „rânduiala iertării” – o icoană ce amintește și parcă pregătește spălarea picioarelor din Joia cea Mare. „Iartă-mă, frate, și Dumnezeu să ne ierte”, prevede tipicul.

Dacă această slujbă o vedem manifestată mai ales în mediul monahal, o simțim potrivită și pentru parohiile noastre. Am văzut comunități parohiale în care preotul, la sfârșitul acestei vecernii, scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul Bisericii. Credincioșii o sărută, cerându-și mai întâi iertare de la preot și de la ceilalți credincioși, străjuiți doar de lumina sfeșnicelor și a candelelor. La urmă, părintele îmbrăcat în veșmintele cernite, face metanie până la pământ, cu fața spre credincioși și nu spre Sfântul Altar, cerându-le iertare.

Slujba iertării, o rânduială de veacuri a Sfintei Biserici, deschide un timp nou, o perioadă de pregătire spirituală înaintea sărbătorii Învierii Mântuitorului. Moment de înnoire duhovnicească, perioadă a pocăinţei, a curăţirii inimii şi a minţii, această vecernie specială ne amintește cât este de importată iertarea. Dacă am făcut cuiva rău, ne spunem că este de ajuns să-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta săvârșită. Însă, Dumnezeu ne cere mai mult. Să cerem iertare de la oameni și să iertăm, chiar dacă nu ni se cere iertare. Știm. Nu este ușor să renunțăm la aparenta noastră superioritate, dar cum altfel ne putem pregăti inima de primirea Învierii Celui ce a iertat totul pe Cruce?

sursa

https://www.facebook.com/r.alina.7/posts/10156116972068770
https://www.facebook.com/r.alina.7/posts/10156116972068770

Duminica izgonirii lui Adam si Eva ,din rai

Duminica Infricosatei Judecăti...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

POMENILE SE FAC DUPĂ PUTERE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

   Iubiti credinciosi, spun sectantii ca noi crestinii ortodocsi, facem pomenile degeaba, fiindca mortii nu mai mananca. Este adevarat ca sufletele lor nu mai mananca si nu mai beau, insa Biblia spune cat se poate de clar ca pomenile crestinilor ortodocsi sunt bine placute si bine primite la Dumnezeu: "Fii darnic cu painea si cu vinul la mormantul celor care ti-au raposat" (Tobit 4:17). Ce poate insemna sa imparti paine si vin la mormant, decat pomana? Iar in alt loc scrie: "SFANT (adica cu sfintenie) si CUCERNIC GAND (cu gand de credinta) A FOST CA A ADUS JERTFA DE CURATIE PENTRU CEI MORTI (adica pomana sau parastas), CA SĂ SE SLOBOZEASCĂ DIN PĂCAT (sa li se ierte din pacate)" (2 Macabei 12:46). Si mai trebuie stiut ca POMENILE SE FAC DUPĂ PUTERE!!! 
De-ar fi cineva foarte sarac si o coliva cu singur bob de grau, ar fi bineprimita jertfa aceea inaintea lui Dumnezeu, fiindca a facut-o din tot sufletul. Nu scrie nicaieri ca trebuie impartite: 44 de farfurii, 44 de cutite, 44 de linguri, pat de dormit..., cat mai multi colaci mari, cat mai multi mijlocii, cat se poate de multi din cei mici... De fapt, cifra 44 nici nu este scrisa nicaieri in Biblie. Unii sfatuitori ai rudelor decedatului (spunand: "Asa trebuie!, Asa e bine!"), au interesul sa fie pomana cat mai mare, ca sa ia si ei cat mai mult acasa... Am putea zice asa: De la babe citireeee! Sa nu luati aminteeee! Neintelepciuneeee! Cine are minte, sa ia aminte! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                         Preot Ioan 🛎.
Mai multe cititi aici:
http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

Taina Sfântului Maslu - 08 - 02.- 2018

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Fragment din slujba vecerniei - la Parohia Viile Fabric Timisoara

Sfanta Evangheie la - Intoarcerea Fiului Risipitor - 04.02.2018

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Sfânta Evanghelie la Intampinarea Domnului - 2018

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)