Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.
Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel, Să ne supunem stăpânirilor. - 13:13-
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Aici in vizită la Mânăstirea Sfântul Gheorghe ,unde este si Sfantul Ioan Iacob Hozevitul...
si acum pentru că iubesc poeziile Sfântului Ioan Iacob Hozevitul...am să vă postez o minunată poezie ...
O, OM! O, om!, ce mari răspunderi ai De tot ce faci pe lume De tot ce spui în scris sau grai! De pilda ce la alţii dai Căci ea mereu, spre iad sau rai Pe mulţi o să-i îndrume Ce grijă trebuie să pui În viaţa ta, în toată, Căci gândul care-l scrii sau spui S-a dus, în veci nu-l mai aduni Şi vei culege roada lui Ori viu, ori mort odată, Ai spus o vorbă, vorba ta, Mergând din gură în gură, Va-nveseli sau va-ntrista Va curăţi sau va-ntina Rodind sămânţa pusă în ea De dragoste sau ură. Scrii un cuvânt; cuvântul scris Este un leac sau o otravă. Tu vei muri dar tot ce-ai scris Rămânen-n urmă drum deschis Spre ocară sau slavă. Ai spus un cântec, versul tău Rămâne după tine Îndemn spre bine sau spre rău Spre curăţire sau desfrâu Lăsând în inimi rodul tău De har sau de ruşine. Arăţi o cale a ta În urma ta nu piere E cale bună sau e rea Va prăbuşi sau va-nălţa Vor merge suflete pe ea La pace sau durere Trăieşti o viaţă, viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi tu nu uita Cum ţi-o trăieşti, vei câştiga Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna. O, om! Ce mari răspunderi ai! Tu vei pleca din lume, Dar ce ai spus prin scris sau grai Sau laşi prin pilda care-o dai Pe mulţi, pe mulţi spre iad sau rai Mereu o să-i îndrume. Deci nu uita: Fii credincios! Cu grijă şi cu teamă Să laşi în inimi luminos Un semn, un gând, un drum frumos Căci pentru toate ne-ndoios Odată vei da seama. Amin. Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Ierusalim
Notă:
Această poezie s-a luat din cartea
„Din Frumuseţile Vieţii Creştine”
Altă cruce, alte răni
Doamne, pentru ce mai curge
Sângele-Ţi din coastă iar?
Cine azi Te mai străpunge?
Înnoind al Tău calvar?
“Viaţa ta, răspunde Domnul
Cea cu duh nepocăit
Mă răneşte prin păcate
Şi mă ţine răstignit.
Ranele pricinuite
De păgâni şi de evrei
S-au închis, iar tu creştine?
Mă străpungi mai rău ca ei!
Sângele răscumpărării
Pentru tine s-a vărsat,
Scoală-te prin pocăinţă
Nu fi slugă la păcat!”
Nu te mânia, Stăpâne,
Tu cunoşti fiinţa mea
Că se pleacă totdeauna
Către lumea asta rea.
”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
