duminică, 19 noiembrie 2017

Bogatul căruia i-a rodit tarina...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)








                             CELE PE CARE LE-AI STRANS ALE CUI VOR FI?



      Sa ascultam o parabola simpla. Una din acelea pe care Mantuitorul, probabil, le improviza pe loc, dupa nivelul ascultatorilor si dupa subiectul convorbirii. Povestirile Sale sunt adevarate creatii literare. Lui Iisus i s-ar cuveni un loc aparte, in afara de acela pe care il are in istoria mantuirii, si in istoria culturii si a literaturii universale. Evident, e prea mare pentru aceasta.

         Dar a-L revendica si pentru cultura si literatura, nu mi se pare a-L cobora sau a propune vreo blasfemie. N-ar fi decat o noua ipostaza pamanteasca a Sa, reflectand in mod concret realitatea. Gandul meu porneste de acolo ca ar trebui sa deschidem pentru Iisus toate drumurile ca sa intre in viata oamenilor. Dar am pornit de la promisiunea ca vom asculta o parabola. Parabola e o specie literara care .vorbeste prin analogie, prin asemanare. Iti spun ceva, ca sa intelegi altceva. De aceea se mai numeste si "pilda". Zicem adesea, in vorbirea zilnica: Cutare "vorbeste in pilde", adica cu subintelesuri, cu aluzii. Cel care vorbeste in pilde o face pentru ca ceea ce vrea sa-ti comunice e mai usor de inteles si mai concludent pe calea aceasta.

De cele mai multe ori intelesul parabolei se impune de la sine, imediat, uneori chiar mai convingator decat daca s-ar spune lucrurile direct. De aceea Mantuitorul a utilizat genul atat de des. S-o ascultam. Se numeste "Parabola bogatului caruia i-a rodit tarina".

"Unui bogat i-a rodit din belsug tarina. Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte voi cere de la tine sufletul tau. Si cele ce a pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu" (Luca 12, 16-21)

O parabola pe cat de simpla, pe atat de adevarata. Care dintre noi n-am vazut sau n-am auzit de asemenea oameni care aduna toata viata si care, intr-o zi, pe neasteptate, trec dincolo si toata osteneala de o viata, pusa deoparte, toata adunatura lor se dovedeste a fi fost, pentru ei, zadarnica.

Cine n-a avut prilejul sa fie in preajma unor oameni care au trecut dincolo, si sa vada cum, din momentul trecerii, altii umblau prin bunurile lor, fara teama si fara sfiala, ca prin niste bunuri fara stapan, iar cel care trecuse nu mai putea acum sa le zica nimic. Nu mai putea nici sa se mire de atata lipsa de respect si de randuiala, nici sa protesteze, nici sa mai pretinda ca acele bunuri erau ale lui, desi unele erau lucruri strict personale.

Nu mai erau ale lui. Asta era. Iesisera definitiv de sub stapanirea lui. Erau acum la voia celor care ramasesera, si care puteau umbla prin ele si prin sufletul lui ca un bat prin cenusa. Puteau sa faca orice ar fi vrut cu bunurile care, inainte cu o clipa, erau sub alta lege. Sub alta stapanire. Apartinusera fiintei altuia. Acum iesisera toate de sub legea fiintei caruia ii apartinusera. Devenisera bunuri in care altii se puteau amesteca fara raspundere, fara teama sau rusine. Chiar si rudele cele mai apropiate, desi mostenitoare acum, inainte n-ar fi indraznit sa deschida un sertar, o cutie, o scrisoare. Acum totul e permis!

Moartea creeaza astfel de situatii, cu adevarat ciudate, oricat ar fi de naturale. Nu ne satisfac, oricat de naturale ar fi. Asa cum moartea insasi, naturala cand e la sorocul implinirii calatoriei, nici atunci nu satisface, ci sperie, deconcerteaza, tulbura.  De multe ori Mantuitorul a atras atentia sa nu ne punem nadejdea in bogatie. Ba chiar a vazut in ea o pacoste si un pericol. De cate ori n-a spus: "Vai voua, bogatilor!" Sau: "Mai lesne este a trece camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia cerurilor". Pe Anania si Safira, Dumnezeu i-a pedepsit cu moarte pentru ca pusesera deoparte bunuri pe care le fagaduisera comunitatii.

Dupa experienta primelor comunitati crestine de a trai in comunitate de bunuri, monahismul de obste a reluat aceasta porunca a Mantuitorului, iar pustnicii singuratici au dus-o la extrem, renuntand la toate. Unul din voturile monahilor de obste este saracia de bunavoie. Ei au luat, din cele mai vechi timpuri, aceasta invatatura drept o porunca, si au incercat s-o puna in practica. Dar au fost confruntati si ei cu unele dificultati. Au vazut ca nu e usor sa pui in practica asa ceva in chip desavarsit. Caci a navalit peste ei intrebarea: Oare daca nu ne-am ingriji de ziua de maine, din ce am trai? Iar a avea pentru ziua de maine inseamna a depozita azi!

Dar nu asupra acestui lucru atrage Mantuitorul atentia. El n-a putut propovadui o invatatura absurda. N-a interzis niciodata grija de viitor, asigurarea zilei de maine.
Ceea ce a condamnat Mantuitorul a fost transformarea bunurilor pe care le acumulam, in bunuri exclusiv personale, si concentrarea tuturor preocuparilor asupra lor, cu gand egoist, cu gand de a avea mai mult decat avem nevoie.

Aceasta condamna Mantuitorul. Condamna egoismul, condamna lacomia, condamna pe cei care aduna de dragul de a aduna, pentru bucuria perversa pe care si-o procura contemplandu-si pungile si hambarele. Unii ca acestia uita de Dumnezeu si de oameni. Satisfacuti, nu mai vad imprejurul lor si nu simt ca ceea ce au ei in plus, ar folosi mult acelora care au in minus fata de trebuintele lor. Si, mai ales, uita ca vor muri si ca tot ce aduna in plus, aduna de fapt pentru altii. Vor fi luate de altii fara ca aceia sa simta macar datoria de a le multumi.

Pentru unii ca acestia a rostit Mantuitorul "Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina". Tocmai vorbea despre lacomie. Cineva din multime il rugase sa-i zica fratelui sau sa imparta averea cu el. Se vede ca se certasera intre ei. Mantuitorul n-a vrut sa intervina in conflict: "Omule, cine m-a pus pe Mine judecator sau impartitor intre voi?" Dar acestea i-a dat totusi prilejul sa-si spuna un punct de vedere, in principiu, si anume: "Cautati sa va paziti de lacomie, caci viata cuiva nu atarna de multimea avutiei lui" (Luca 12, 14-15). Si ca sa-si ilustreze principiul, le-a spus: Parabola bogatului caruia i-a rodit
tarina si caruia aceasta rodire nu i-a ajutat cu nimic, murind tocmai cand adunase mai mult. Parabola se adresa si celui care-i ceruse interventia in cearta cu fratele sau, si fratelui desigur, daca va fi fost de fata, dar si tuturor celorlalti care il ascultau. Si prin ei si noua.

Dar sa ne oprim putin asupra ei. A gresit oare omul din parabola in toate? I-a rodit tarina. Foarte bine. A avut timp bun, soare, vant la timp. E ceva rau in aceasta? Nici vorba. A facut foarte bine. A avut un surplus de recolta. E ceva rau in aceasta? Nu. De ce ar fi? A constatat ca nu-i ajung hambarele si a poruncit sa se construiasca altele. Foarte bine, ca doar nu era s-o lase in ploaie, sa se piarda. Orice gospodar bun ar fi facut la fel. Pana aici, asadar, el e un personaj, sa zicem, pozitiv. Dar in parabola apare un al doilea personaj: Dumnezeu. Cand apare? In momentul in care bogatul, satisfacut, face urmatoarea reflectie: "Suflete, ai multe bogatii, stranse pentru multi ani, odihneste-te, bea, mananca, veseleste-te".

Dumnezeu apare pentru ca nu i-a placut filosofia personajului. Nu i-a placut conceptia lui de viata. Ea era foarte apropiata de una din filosofiile antice, hedonismul, practicat de aceia care cautau in viata numai placerea, imbuibarea, bautura, necrezand intr-o stare de dincolo, si nici in vreo datorie catre altii, aici. Reduceau totul la trup, la ei insisi, egoisti. Cum sa se fi preocupat unii ca acestia de saraci si de restabilirea echilibrului in viata sociala? Ei credeau - fiindca nu le convenea - ca ei aveau dreptul; la toate, iar altii la nimic.

Mantuitorul i-a mangaiat pe saraci, dar n-a zis niciodata ca trebuie sa ramana saraci. N-a invesnicit, n-a sacralizat saracia. N-a facut din ea o conditie a mantuirii. Le-a oferit o compensatie dincolo, numai cand nu le-a putut oferi una aici. Zaheu vamesul a impartit averea saracilor.

Mantuitorul i-a condamnat pe bogati. N-a intentionat o revolutie sociala. A crezut ca se va putea trece la o societate mai buna printr-o revolutie morala, in constiinte. Va fi gandit ca o alta ar putea duce la rele si la mai mari, precum se si contureaza astazi, de pilda reglementarea, gandita de unii, printr-un razboi atomic. Iata ca, in cel din urma, lumea se intoarce tot catre apeluri de constiinta, caci armele pot antrena doar catastrofa totala a omenirii si planetei. Bogatul caruia i-a rodit tarina abdicase de la constiinta raspunderii pentru altii, concentrandu-se doar asupra sa si a placerilor sale. Aceasta nu i-a placut lui Dumnezeu, din mai multe motive, intai pentru ca bogatul si-a suspendat munca. In al doilea rand, pentru ca si-a rezervat bunurile numai pentru sine si, in al treilea rand, pentru aceasta convorbire intima pe care a avut-o cu sufletul sau, ca si cum era era limitat numai la viata pamanteasca. I-a uitat cu totul dimensiunea cereasca. Si a crezut ca totul se margineste la trup: a bea, a manca si a se veseli. Si inca singur. Si ca pentru eternitate, intr-o eternitate-pamanteasca.

Tocmai aici se insela. De aceea Dumnezeu i-a atras atentia: "Nebune, in noaptea aceasta ti se va lua sufletul; asadar cele pe care le-ai pregatit, cui vor ramane"? I-a dezvaluit zadarnicia agoniselilor peste masura, si a faptului ca nu se va putea folosi de ele. Sufletul nu de asta are nevoie, ci de o bogatie in Dumnezeu", adica pentru eternitate. Pentru dincolo.

Romanul, care a transformat in zicale invataturile fundamentale ale crestinismului, are o vorba: "Cine da, lui isi da!" sau "Cine pe sarac ajuta, pe Dumnezeu imprumuta". Adica si-l face prieten pe Dumnezeu, Ce frumos s-a reflectat in viata poporului, in vorbirea lui de toate zilele, unul dintre adevarurile noastre de credinta, cu privire la faptele bune care ne sunt contate in ceruri, pentru mantuire.

Se zice ca dintre apostoli, cand Mantuitorul i-a trimis la propovaduire in toata lumea, Sfantului Toma i-a revenit India. De altfel exista acolo pana astazi o comunitate crestina purtandu-i numele. Ajungand acolo, tara fiind pagana, toti inchinandu-se unor zei locali, s-a gandit cum sa faca sa se introduca printre marii poporului aceluia, pentru ca incetul cu incetul sa poata propovadui credinta in Iisus Hristos.
Mai multe cititi aici :
https://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminica/bogatul-caruia-a-rodit-tarina-122260.html

cod

Postări populare

Etichete

A trecut la Domnul preotul Mihai Pop (1) ACATISTUL MANTUITORULUI IN NOAPTEA DE REVELION (1) Acatistul Sfântului Arhidiacon Stefan (1) Acatistul Sfintilor Petru si Pavel (1) ACATISTUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL (1) BINE AI VENIT! (1) Biserica şi Şcoala din sufletul meu (1) Când privesc colindătorii (1) Ce este Simbolul Credinţei sau «Crezul»? (3) Cele noua lectii predate de Sfintii Petru si Pavel (2) CLOPOTUL si TOACA (1) Concert de colinde (2) CRĂCIUN FERICIT (2) Credincioșii Parohiei Timișoara-Viile Fabric alături de eleva Carina Udriște (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A B I S E R I C Ă O R T O D O X Ă (1) CUVÂNT DE INVĂTĂTURĂ CRESTIN ORTODOXĂ - Ce este Simbolul Credinţei sau «Crezul»? (1) Despre Boboteaza (2) Despre cruce (2) Despre dragoste (1) DESPRE POMENI (1) Despre post (1) DESPRE PREOTIE (2) DESPRE SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ (1) DESPRE SFÂNTUL MASLU (1) DESPRE SMERENIE (2) Despre spovedanie (1) Din epistola catre Efeseni a Sf. Apostol Pavel (1) DIN SFATURILE PREOTULUI IOAN (8) Duminica Fiului Risipitor (1) Duminica Iertării (1) Duminica Infricosatei Judecăti (1) Duminica Tomii (1) E vremea colindelor (2) Epistola a doua catre Efeseni a Sf . Apostol Pavel (1) Epistola către Romani - capitolul 12 (1) Epistole (2) Evanghelia lui Zaheu Vamesul (1) Floriile (1) IARNA (1) Inăltarea Domnului (1) Inăltarea sfintei cruci: (2) Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru (2) INIMA PERFECTA (1) Intampinarea Domnului (1) Intrarea Maicii Domnului in Biserică (1) INVĂTĂTURĂ DE CREDINTĂ CRESTIN- ORTODOXĂ -Ce este Sfânta Scriptură? (1) Invierea ficei lui Iair (1) Izvorul Tamaduirii 2016 (2) IZVORUL TĂMĂDUIRII - 2014 (3) Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului (1) LANŢUL SFÂNTULUI APOSTOL PETRU (2) MAICA DOMNULUI: CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S M E R E N I E (1) Marsul pentru viată (1) MINUNI ale SFANTULUI ARHANGHEL MIHAIL (1) Mosii de iarnă (1) ODIHNĂ VESNICĂ (1) Pelerinaj in Tara Sfântă - Israel - 2017 (2) Perelinaj la Mănăstirea Bocsa-Vasiova (1) Pilda Semănătorului (1) PILDE CRESTIN ORTODOXE (5) Poezii (8) Poezii cu Maica Domnului (1) Poezii cu Preot Sorin Croitoru (6) Poezii de Eliana Popa (2) Poezii de la Preot Ioan (3) POPASUL AL - IX-LEA (1) POPASUL AL - VI- LEA (1) POPASUL AL - VIII-LEA (1) POPASUL AL - XIV-LEA (1) POPASUL AL II-LEA (1) POPASUL AL III- LEA (1) POPASUL AL IV -LEA (1) POPASUL AL V - LEA (1) POPASUL AL XII-LEA (1) POPASUL AL XIII (1) POPASUL AL- VII-LEA (1) POPASUL AL- X- LEA (1) POPASUL AL-XI-LEA (1) POPASUL I (1) POPASURILE (1) Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (4) Predica Mitropolitului Ioan Selejan 28.12.2014 (1) PREDICA ZILEI DE 11. 01 2015 (1) Predica zilei de astăzi ..a zilei de Sf.Ioan Botezătorul (1) Preot Sorin Croitoru (2) PROCESIUNE DE FLORII - 2014 (1) PSALMUL 142 (1) Psalmul 50 (al lui David) (1) Rugaciune care se citeste in fiecare post (1) RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI (2) Rugaciune catre Sfantii Petru si Pavel (1) Rugaciune catre Sfantul Arhanghel Mihail (1) Rugaciune catre Sfintii Apostoli Petru si Pavel (1) Rugaciune impotriva farmecelor si bantuirii duhurilor rele (1) Rugaciune pentru cel ispitit de vrajmas (2) Rugaciune pentru vederea pacatului propriu (1) RUGACIUNI (5) RUGĂCIUNE CATRE MAICA DOMNULUI (1) Rugăciune către Sfântul Arhanghel Mihail (1) Rugăciune către Sfintii Petru si Pavel (4) RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL (2) RUGĂCIUNE CĂTRE TATĂL (2) RUGĂCIUNI (10) Rugăciuni la Sf. Maslu (1) Săptămana Patimilor (4) Sâmbăta lui Lazăr (2) SCRISOARE DE LA IISUS (1) Semnificatia cheilor si sabiei la Sfintii Apostoli Petru si Pavel (1) Sf Liturghie (8) Sfanta Parascheva (1) Sfanta Treime (1) SFANTE EVANGHELII (2) Sfantul Apostol Pavel si Arhanghelul Mihail (1) Sfantul Nicolae (1) Sfantul Patapie (1) Sfaturi Duhovnicesti (2) Sfânta Evanghelie a zilei de astăzi 14.12.2014 (1) SFÂNTA LITURGHIE 1 IAN 2015 (1) SFÂNTA LITURGHIE DIN DUMINICA DINAINTE DE BOTEZUL DOMNULUI (1) Sfântul Dimitrie (1) SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL (1) Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (1) Sfinte Evanghelii (4) Sfinte Liturghii (3) Sfintele Pasti (6) Sfintii Apostoli Petru si Pavel (4) Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril (3) SFINTII PETRU SI PAVEL (2) Sfintii Trei Ierarhi (1) Sfintirea caselor. (1) si Schitul de pe Muntele Semenic din Caraş-Severin (1) SLUJBA DE SFANTUL VASILE CEL MARE (2) Slujba vecerniei cu litie (5) Slujba vecerniei cu litie din 31 decembrie 2014 (1) Soborul Maicii Domnului (1) Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil (1) Soborul Sfîntului Arhanghel Gavriil (1) Soborul Sfîntului Ioan (1) Traditii de Buna Vestire (5) Troparul Sfintilor Mihail si Gavril (1) Vamesul si Fariseul (1) Viata si activitatea Sfantului Apostol Pavel (2) Videoclipuri youtube (6) Vietile Sf. Ap. Petru si Pavel (1) Vinerea Mare ..2014 (1)

Sf.Petru si Pavel

Sf.Petru si Pavel

Sfanta Impărtăsanie

Sfanta Impărtăsanie

Preotii nostrii

Preotii nostrii

Preot Paroh Sfercoci Marius

Preot Paroh Sfercoci Marius